Majesty

În Biserica Adventiștilor din România citirea producțiilor literare era descurajată. Se cita influența romanelor de dragoste asupra imaginației tinerilor. Se menționa și citatul care vorbește de transferul spiritului rău din lucrările care descriu scene de război și de cruzime. Din casele credincioșilor romanele și nuvelele erau scoase și se dădea ca exemplu arderea cărților de vrăjitorie din Efes (Fapte 19,19.20). Am cunoscut elevi și studenți care citeau pe ascuns romane și care și-au pierdut credința și au părăsit Biserica. Era doar o coincidență? Sau această literatură le alterase gustul pentru Cuvântul lui Dumnezeu? Nu cumva casele în care nu se găsea decât Biblia și scrierile Spiritului profetic aparțineau unei secțiuni “mai înguste a religiei noastre”, ca să citez pe apostolul Pavel (Faptele 26,5)?

Desigur, subiectul merită să fie studiat. Trebuie însă recunoscut că de la atitudinea descrisă mai sus până la interesul manifestat recent între adventiștii români pentru producția de literatură este o distanță….  mărișoară.

Mai întâi este vorba de o distanță în timp. Descrierea de mai sus se potrivește unei orientări prezente mai ales  după al doilea război mondial. Dacă , după prăbușirea comunismului, orientarea s-a păstrat, sau  s-a schimbat, motivele păstrării sau schimbării merită să fie cunoscute. Avem de învățat din experiența noastră, ca și din a altora. Mai mult însă, o clarificare apare necesară pentru cei talentați și atrași de o carieră a “literelor”. O discuție utilă poate avea loc. Prejudecățile privind poziția participanților pot fi lăsate afară din discuție. Toți iubim pe Domnul și vrem să-I servim cât mai bine. Toți avem de învățat.

O temă cuprinzătoare.

S-ar putea ca unii să fie surprinși de mărimea temei. Adventiștii nu sunt nici primii, nici singurii care au avut aceste preocupări. Au și alte bisrerici un Index de cărți interzise, sau numai catolicii? O întrebare care răsare instantaneu în minte este aceea privind înzestrarea unora cu talente literare. Cu ce scop le-au fost date de Creator? Unde și cum să le folosească? Există talente care au apărut numai după căderea în păcat? De exemplu, minciuna a devenit o știință și o artă. Este literatura un talent artistic folosit rău?  Predicarea Evangheliei ridică și ea o problemă potențială. Ar fi rău ca la această lucrare să fie angajate toate talentele?  Dar cum? Prin anii 1980 am fost vizitați în California de un frate pastor din România. După serviciu l-am întrebat despre o întâmplare cu care își ilustrase predica. Mi-a răspuns: “Așa e că putea să fie adevărat?” Am înțeles că omul avea înclinații literare. Se poate ajunge și la discutarea temerii unora dintre părinții noștri adventiști că o educație superioară conduce la pierderea credinței. Nu a spus Martin Luther că “Școlile înalte sunt porțile iadului”? Sub titluri diferite, materiale la subiect vor fi publicate, de ambele părți ale unei dezbateri  posibile,sau care a avut loc mai înainte.  “Dacă va vrea Domnul” (Iacov 54,15).

Avem de învățat și din istorie. Ideile nu mor. Cele bune au șanse să trăiască veșnic. Nu pot preciza dacă focul de la urmă va arde și ideile greșite, așa încât să nu mai apară niciodată în vreo minte. Așa dar:

“Scrieți, băieți!”

Deocamdată, la subiect.

Titus Cazan - Majesty.ro

Comments (7)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment