Vineri Comentariile trimise denotă responsabilitate profesională; exprimarea civilizată comandă respect. Nu sunt convins că pozițiile de bază sunt foarte departe una de cealaltă. Dezvoltarea ulterioară pare să fie diferită.
Este adevărat că noutățile electronice și ușurința deplasării captivează interesul și consumă timpul majorității elevilor și studenților. Programele de televiziune sunt de multă vreme denunțate ca fiind responsabile pentru lenevirea activităților intelectuale. Mi se pare totuși că alta este explicația principală a nivelului intelectual scăzut al multor absolvenți ai școlilor superioare.
Numărul intelectualilor a fost totdeauna mic. Dacă ei compun sau nu o “elită” mi se pare discutabil. Avem în față o cultură intelectuală din care lipsește ceva esențial. Un individ cultivat, dar fără caracter, poate face rău mai mult decât un ignorant. Dacă trăia Nicolae Labiș și se confirma talentul promițător din “Moartea căprioarei”, el ar fi putut sprijini mai mult un regim urât decât o echipă de activiști de partid.
Pe de altă parte, literații nu au totdeauna o soartă de invidiat. Roțile istoriei au fost puse în mișcare de idei, bune sau rele. Profesorii nu sunt nicăieri cel mai bine plătiți.
“Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l, Ce-o să aibă din acestea, pentru el bătrânul dascăl?“
Cum se fac intelectuali.
Teoretic, urmând cursuri, citind mult, tăind și mișcându-se între oameni instruiți. Să vedem ce ne spune experiența despre această așteptare.
Nu toți absolvenții învățămantului superior devin prin aceasta intelectuali. Tema poate fi (și este) investigată de specialiști în domeniul educației. Deocamdată vedem rezultatele aplicării recomandărilor lor. Învățământul superior produce mai puțini intelectuali decât absolvenți.
Nu sunt convins că materia cerută este cea mai bună pentru producerea intelectualității autentice. Hotărât, lumea a avut talente mari și operele clasice din programe scot aceasta în evidență. Lectura procură plăcere și mărește volumul cunoașterii condiției umane. Să încercăm să vedem ce efect au aceste lecturi, sau spectacole, asupra vieții celor care le absorb.
Nabucodonosor (Nebucadnețar) se credea o mare capacitate intelectuală. Cu aceasta nu greșea prea mult. Nu au fost mulți ca el în antichitate. Aparent greșea însă în aprecierea sursei intelectualității lui. El credea că hrana de la masa lui era, cel puțin, una din sursele acestei capacități. Aceasta se vede din ordinul strict ca studenților de la Școala Superioară de Cadre să li se dea să mănânce din “bucatele de la masa lui și să bea din vinul lui” (Daniel 1,5). Nu pare probabil că ar fi vrut să-i cinstească. Fiindcă erau “de neam împărătesc”. Au fost puși sub mâna lui “Așchenaz, căpetenia famenilor”. Primul lucru pe care îl făcea acest ofițer era să mutileze pe cei care ajungeau în subordinea lui. Ca o confirmre a acestei interpretări vine observația că nicăieri nu se face vreo referire la familia lui Daniel sau a tovarășilor lui. Dieta prescrisă nu are altă explicație decât aceasta. Nebucadnețar era convins că acel fel de hrană îi ajuta “să crească” intelectual.
Numai că surpriza i-a fost mare la Examenul de Diplomă. Cei găsiți “de zece ori mai destoinici” decât toți înțelepții din împărăție îndrăzniseră să se hrănească altfel decât credeau “înțelepții Babilonului”. Nebucadnețar nu s-a arătat ofensat. A recunoscut rezultatele și i-a încadrat pe respectivii acolo unde meritau. Nu după multă vreme a mai avut încă o ocazie să constate că filozofia acestor “înțelepți” era găunoasă. Atunci însă a dat ordin să-i pună la zid.
Suntem locuitorii Babilonului spiritual contemporan. Cultura noastră ne învață că literatura beletristică este indispensabilă pentru producerea de intelectuali. Singura restricție respectată este calitatea artistică a operei recomandate. Ce facem dacă întâlnim intelectuali veritabili care și-au hrănit mintea după altă rețetă? Suntem atât de cinstiți, măcar cât a fost Nebucadnețar, încât să acceptăm provocarea?
(va urma)
Titus Cazan - Majesty.ro
