Vineri Răspuns la comentariile emisiunii #136 - Oameni și perspective.
Stimați interlocutori,
Comentariile Dvs. îmi sunt de folos și mie. Sunt silit să regândesc ce am spus, eventual cum am spus. Vă mulțumesc.
Celor cărora nu le place de mine le zic: “Bun venit la bord!” Suntem în aceeași barcă. Nici mie nu-mi place foarte mult de mine.
Știu că figurile tinere sunt preferate la televizor. Zice o statistică despre tinerii între 21 și 29 de ani că au votat pentru Obama în proporție de 2 la 1. O femeie a răspuns unui reporter că a votat pentru Obama fiindcă este … Înalt. Romanii ziceau că gusturile nu se discută (“De gustibus non disputabunt”). Aprecierea înfățișării poate fi și astăzi exagerată.
La subiect: Prezentarea discutată nu a fost o predică. Referirea la Dumnezeu și la Biblie nu face dintr-o vorbire o predică. Cred că înțeleg alergia cuiva la noțiunea de predică. Există și predici care nu-și merită titlul. Dar nu putem să le excludem din viața spirituală, decât dacă Îl excludem mai întâi pe Domnul Hristos. El umbla din loc în loc, predica și învăța. El a poruncit ucenicilor Lui să predice. Afară de predică, Dumnezeu Se face cunoscut și pe alte căi. Chiar fără vreo predică, cine nu vrea să-L întâlnească are încă mult de lucru.
Prezentarea temei nu a fost academică, structurată vizibil și concisă, pentru motive care stau.
Un comentariu prezintă inteligent rațiunea tatonărilor din prima parte a prezentării. Autorul explică logic prezența generalităților și a parantezelor din ea. Felicitări celor care încearcă să înțeleagă înainte de a emite judecăți.
Comparația dintre lipsa de libertate a cetățenilor din unele state islamice și pretinsa lipsă de libertate din biserică mi se pare discurabilă. Cea mai gravă “pedeapsă” pe care biserica poate să o dea cuiva este să-i retragă recunoașterea ca membru al grupului. În statele islamice de care este vorba, se biciuiește fizic, se mutilează, se decapitează. La noi nimeni nu este membru al bisericii fiindcă s-a născut aici. Cine dorește poate părăsi oricând Biserica. Observațiile, chiar săgețile cu vârful ascuțit trimise spre pastori sau conducerea Bisericii și care nu au provocat vreo neplăcere autorilor, sunt o dovadă în plus că o comparație cu statele islamice nu poate intra în discuție.
Referitor la fondul dezbaterii: Am susținut teza că nu există independență personală. Cei care pornesc pe drumul independenței față de Dumnezeu și de Cuvântul Lui se duc spre distrugere. S-a citat Biblia: “Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii de Dumnezeu și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (II Corinteni 10,5). Textul prezintă o filozofie echilibrată. În timp ce supraveghem fenomenul de interdependență așa încât să nu devenim sclavii gândirii altor oameni, voluntar supunem gândirea noastră ascultării de Domnul Hristos. Formularea: “Orice gând îl facem rob“ încurajează la activitate mentală specializată raportată și aliniată permanent la gândirea Domnului Hristos.
A doua teză pe care am încercat să o susțin a fost existența libertății. Conceptul de libertate este vast și admite multe discuții. Ne-am limitat la domeniul moral-spiritual. Și aici, un singur aspect am încercat să-l fac clar: Omul are libertatea de a alege între bine și rău (nu necesar între bun și rău). Această libertate îi este garantată de Dumnezeu. De aceea și este omul responsabil de actele lui. Este evident că acela care se recunoaște dependent de Dumnezeu, devine sclavul iubirii Lui, ca într-o căsătorie fericită. Când, la microscop, sau la telescop, admiră copleșit minunile universului, el devine sclavul înțelepciunii infinite. Dar același om poate oricând să părăsească pe Dumnezeu. Nimeni nu-l reține și nu-l forțează să vină înpoi. În schimb, din acel moment, el devine sclavul unei forme sau alteia a răului. El nu poate scăpa prin sine din această “dependență” a lui, fizică sau intelectuală, niciodată, până la mormânt. Ideia lui că aceasta înseamnă libertate este doar o fatală amăgire .
Dezbaterea însăși a subiectului este o dovadă de libertate de gândire și exprimare în Biserică.
Nu voi argumenta aici mai mult în favoarea tezelor enunțate. Ele se bazează pe credința încercată în Dumnezeu și în revelația Cuvântului Său, cît și pe experiența vieții. Citesc cu greu și cu amărăciune atacurile flagrant ilogice și uneori batjocoritoare, la adresa Domnului nostru. Așa arată independența? Ne așteaptă pe toți un pat de viermi. Fără acest Domn și Dumnezeu, aceasta ar fi încheierea.
Din fericire, se văd zorile zilei celei mari. O singură favoare aștept: Să-L arăt celor cărora le-am predicat și să le spun: “EL ESTE”!
Titus Cazan - Majesty.ro
written by maria, 11 iulie, 2009
-
- +0
-
-
written by maria, 11 iulie, 2009
-
- +0
-
-
