Majesty

     Structural și cronologic, evoluționismul a fost asociat cu necredința  în Dumnezeu. Când a devenit o modă în lumea științifică, a apărut în public și încercarea de a pune de acord teoria evoluției cu raportul creațiunii biblice.

              Această încercare are o justificare teoretică. Este greu, de fapt imposibil, de tăgăduit existența unor legi inteligente în universul din jur. Încercarea aceasta are și o singură referire la Dumnezeu, Creatorul. Se spune că ar fi posibil ca zilele creațiunii din Geneza 1 să fi fost perioade foarte lungi de dezvoltare evolutivă.  Din punctul acesta mai departe încep probleme de nerezolvat, atât pentru atei, cât și pentru credincioși. Ultima expunere a acestei încercări o reprezintă biserici întregi care afirmă că au găsit formula de împăcare. 

       La Anvoane adventiste ? 
     Am întâlnit biserici catolice, evanghelice și musulmane care sunt de acord cu teoria evoluției.   Inevitabil tentația aceasta poate să apară și la adventiști. Studenți și intelectuali din rândurile adventiștilor sunt confruntați cu întrebări grele. Moda din lumea științifică îi asaltează și pe ei. Dorința de acceptare între literați poate deveni o forță puternică la un moment dat. Unii, aparent puțini la număr, au și cedat  sub presiune. Totuși, adventiștii au un avantaj extraordinar, unic,                                       de protecție contra necredinței în creațiunea lui Dumnezeu. Acesta este Sabatul, ziua de odihnă săptămânală.

       Motivația poruncii care comandă păzirea zilei a șaptea este tocmai amintirea perpetuă a creațiunii. Zice porunca: “Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca s-o sfințești. Șase zile să lucrezi și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău …Căci în șase zile a făcut Domnul  cerul și pământul, marea și tot ce este în ea, iar în ziua a șaptea S-a odihnit. De acea a binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și a sfințit-o”  (Exodul 20,8-11).

      Salut ca inspirată de Dumnezeu ideia că dacă Sabatul ar fi fost ținut totdeauna (cum a rânduit Dumnezeu, nu cum îl țineau iudeii), nu ar fi fost pe lume niciun necredincios și niciun ateu.

       Aici este momentul să observăm că săptămâna, ca unitate de timp, nu are nicio justificare științifică. Ziua corespunde cu o mișcare a planetei Pământ în jurul axei ei. Anul corespunde cu o mișcare completă a Pământului în jurul soarelui și așa mai departe. Orice elev de școală elementară știe aceasta. Pentru săptămână nu există o explicație astronomică. Singura sursă posibilă a săptămânii este raportul creațiunii lui Dumnezeu.

      Este adevărat că nu putem explica zilele de douăzeci și patru de ore dinainte de ziua a patra din săptămâna creațiunii. Cum a putut fi o seară și o dimineață înainte de crearea soarelui?

       Dar aceasta nu este singura întrebare. Nu înțelegem nimic din procesul creațiunii, ci îl acceptăm prin credință. Chiar dacă nu suntem dispuși să credem, nu avem altă soluție. Îl înlocuim cu niște speculații nesusținute cu absolut nicio dovadă. Putem sugera, de exemplu, că sunt și alte surse de lumină în univers, afară de soarele din sistemul nostru, surse posibil de folosit temporar, etc. Dar singurul argument rămâne credința în Dumnezeu, Creatorul.

       Adventiștii de ziua a șaptea sunt mai protejați contra evoluționismului ateu de către  ziua de odihnă creată de Dumnezeu. Rețineți că ziua de odihnă pusă de oameni în locul Sabatului, nu mai face nicio referire la creațiunea lui Dumnezeu.


       O lege duminicală.
     Tema unei, sau unor legi care să impună respectarea Duminicii, apare ca  derivată necesar din punerea în discuție a Sabatului ca protecție contra  evoluționismului.

       Este comună adventiștilot credința că marea luptă între bine și rău va culmina printr-o dezbatere privind ziua de odihnă. Specific, tema va fi închinarea, sau plecarea în fața autorității lui Dumnezeu, în contrast cu plecarea în fața autorității omenești. Detaliul la care mă refer este această credință că o lege extrem de dură va cere oamenilor să sfințească Duminica.

     Nu văd vreo problemă cu darea unei legi duminicale. Un timp de criză poate justifica legi care să dicteze oamenilor când să muncească și când au voie să se odihnească. Totuși, pentru o posibilă dificultate de a plasa o discuție pe tema zilei de odihnă în context contemporan, sugerez  următoarele: Este posibil ca această mare discuție finală să aibă ca titlu evoluționismul.Credința în Dumnezeu, Creatorul și credincioșia față de Sabatul Lui sunt inseparabile. Nimeni nu poate abandona pe una și rămâne cu cealaltă, decât în perioada de ignoranță. 

 

 Titus Cazan - Majesty.ro
Mai multe articole scrise de acelasi autor cititi pe www.tituscazan.com