Vineri Funcția de Judecător a Domnului Hristos este mai puțin cunoscută. Alte funcții ale Lui atrag întâi atenția omului care caută pe Dumnezeu. Totuși, relevanța acestui serviciu pe care Îl face Domnul reiese din proclamația că “a venit ceasul judecății Lui” (Apocalipsa 14,6). Acesta este un adevăr prezent de cea mai mare importanță.
Domnul Hristos Își exercită funcția de Judecător înainte de învierea morților. Aceasta este la judecata preadventă.În dezbatere cu iudeii necredincioși, El prezintă autoritatea care I-a fost dată. El îi asigură pe credincioși că îi trece din moarte la viață. Apoi încheie cu concluzia. “I-a dat putere să judece întrucât este Fiu al omului...Toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia penttu viață, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată” (Ioan 5,27-29). Alegerea între cele două clase presupune o judecată divină prealabilă. “Unul singur este Datătorul și Judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască și să piardă” (Iacov 4,12).
Ivan Demianjuk, 89 de ani, a fost cerut de Germania să fie judecat pentru rolul lui de gardian în taberele de exterminare naziste din 1943-1944. Avocatul lui a cerut să i se blocheze extrădarea. Curtea Supremă a Statelor Unite, în Mai 2009, a refuzat să preia cazul lui. Motivele invocate de avocat nu prezentau niciun merit. Ca urmare, Demiajuk a fost trimis la Tribunalul din Munchen. Un răspuns diferit a fost dat la cererea unor pompieri din Connecticut. Examul de promovare în grad fusese anulat pe motivul că niciun candidat negru nu îl trecuse. Curtea Supremă a Statelor Unite a acceptat cazul și le-a dat dreptate. Li s-a recunoscut gradul câștigat de fiecare - locotenent sau căpitan. Toate judecățile anterioare nu au mai avut valoare. S-a pronunțat forul suprem.
Profetul Daniel a văzut scena așezării Tribunalului din cer (Daniel 7,9-14). Judecata aceasta are loc înainte de venirea în glorie a Domnului Hristos, în timp ce “cornul cel mic” încă își face lucrarea pe pământ. “S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile”. Cărțile acestea sunt rapoartele faptelor (Apocalipsa 20,12), ale vorbelor (Matei 12, 36) și ale gândurilor (I Corinteni 4,5) celor judecați.În cazul unora, când este chemat numele lor, Domnul Htistos intervine și preia dosarul respectiv. Sigur El explică motivele procedurii, dar din acest moment cercetarea păcatelor respectivului încetează. Cazul a ieșit din jurisdicția Tribunalului. Evaluarea pocăinței și a credinței acestui om este făcută de un singur Judecător, anume de “Fiul omului!”.
Aceasta este împlinirea ce a spus Domnul: “Cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis, nu vine la judecată ci a trecut din moarte la viață“ (Ioan 5,24).
A doua intervenție specifică a Domnului Hristos la Judecata preadventă se referă la evaluarea răsplătirii celor pe care i-a luat pe răspunderea Lui.
Pare de necrezut. A avut loc o schimbare de statut extraordinară. Păcătoși din șirul morții sunt acum în familia fiilor lui Dumnezeu, ca să ia în primire moștenirea veșnică. Cine s-ar putea aștepta la mai mult?
Totuși Domnul vorbește ucenicilor de răsplată (Matei 19,27-29) și asigură pe Ioan că biruitorii vor ședea cu El pe scaunul Lui de domnie (Apoc. 3,20). Răsplată înseamnă mai mult decât plată. (Comparați “sucit” cu “răsucit”, “copt” cu “răscopt”, etc). Subiectul cere o prezentare mai largă.
Titus Cazan - Majesty.ro
Raspuns pentru comentariul trimis de "Oarecare"
Înțeleg că Domnului Hristos I s-a conferit autoritatea de decizie finală fiindcă la calitatea de Dumnezeu-Legiuitor la Sinai I s-a adăugat calitatea de Fiu al omului, cu tot ce implică aceasta.
Citatul biblic că El "dă viață cui vrea" nu implică necesar ideia de predestinație, nici pe aceea de voință capricioasă și imprevizibilă. Voința Lui nu a fost alterată de păcat. El lucrează după principii veșnice. El justifică toate deciziile Lui în așa măsură încât acordul forului ceresc de judecată îi face pe toți participanții co-autori ai sentințelor date.
Acesta este și scopul acestei judecăți. În joc a fost pusă dreptatea guvernării lui Dumnezeu și tocmai aceasta trebuie demonstrată. Trebuie ținut în minte că vorbim în limbaj terestru, limitat, despre niște evenimente care ne depășesc capacitatea de expresie.
Punctul mai greu de explicat privește natura lui Dumnezeu și relațiile dintre Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul. Comparați: "Eu și Tatăl una suntem" (Ion 10,30) și: "Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine" (II Cor. 5,19) cu prezența distinctă la Iordan a Persoanelor: Tatăl, care mărturisea din cer și Fiul, ieșit din apa botezului (și a Duhului Sfânt).
Fiindcă subiectul mă depășește pe toate laturile, prefer să tac și să mă mulțumesc să citez textele biblice.
written by Titus Cazan, 05 august, 2009
Punctul mai greu de explicat privește natura lui Dumnezeu și relațiile dintre Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul. Comparați: "Eu și Tatăl una suntem" (Ion 10,30) și: "Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine" (II Cor. 5,19) cu prezența distinctă la Iordan a Persoanelor: Tatăl, care mărturisea din cer și Fiul, ieșit din apa botezului (și a Duhului Sfânt).
Fiindcă subiectul mă depășește pe toate laturile, prefer să tac și să mă mulțumesc să citez textele biblice.
-
- +1
-
-
Înțeleg că Domnului Hristos I s-a conferit autoritatea de decizie finală fiindcă la calitatea de Dumnezeu-Legiuitor la Sinai I s-a adăugat calitatea de Fiu al omului., cu tot ce implică aceasta.
Citatul biblic că El "dă viață cui vrea" nu implică necesar ideia de predestinație, nici pe aceea de voință capricioasă și imprevizibilă. Voința Lui nu a fost alterată de păcat. El lucrează după principii veșnice. El justifică toate deciziile Lui în așa măsură încât acordul forului ceresc de judecată îi face pe toți participanții co-autori ai sentințelor date.
Acesta este și scopul acestei judecăți. În joc a fost pusă dreptatea guvernării lui Dumnezeu și tocmai aceasta trebuie demonstrată. Trebuie ținut în minte că vorbim în limbaj terestru, limitat, despre niște evenimente care ne depășesc capacitatea de expresie.