Majesty

Puritanii au reprezentat în Anglia și în așezările americane ceea ce erau Anabaptiștii în Europa. Ei susțineau continuarea Reformei religioase începută de Luther și de alții. Găsim la Puritani ambele poziții privind literatura. Ei au fost în fruntea mișcării pentru închiderea teatrelor. Baxter, un recunoscut conducător puritan din secolul al XVII-lea, sfătuia pe oameni să citească Biblia și dacă le rămâne timp, să citească istorie și știință. Ei trebuie “să se păzească de otrava scrierilor de dragoste deșartă, a pieselor de teatru și a povestirilor false, care pot fermeca fantezia și corupe inima”. El mărturisește că în tinerețe ajunsese dependent de romane de dragoste și de teatru. O poziție diferită ia Sir Phillip Sidney. El arată că Biblia conține literatură de imaginație (Psalmii și Cântarea Cântărilor) și că Domnul și proorocii au folosit parabole. Filozoful oferă niște noțiuni abstracte, greu de înțeles, istoricul spune ce a fost, nu ce trebuia să fie. Literatura însă le dă trup la amândouă. Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu și creind o lume din imaginația lui, scriitorul urmează exemplul Celui care l-a făcut.    Argumentul este cunoscut mai ales după titlul imago Dei (în  limba latină), “după imaginea”, “după asemănarea cu Dumnezeu”.

În secolele următoare se repetă și se dezvoltă argumentele de mai înainte. Între ele este convingerea că literatura este o școală a virtuții. Expresia “năravuri îndreptați” din încurajarea tinerilor scriitori români din secolul al XIX-lea este o ilustrare a circulației acestei idei. Argumente mai distilate în favoarea literaturii, fără distincție între o sursă creștină și una necreșttină ar putea fi  adăugate. Dar este momentul să încercăm o scurtă evaluare a câtorva dintre argumentele prezentate.

Pregătire pentru o concluzie.

Ne uităm mai întâi la câteva argumente folosite împotriva citirii/scrierii de literatură beletristică.

“Povestirile imaginare sunt minciuni” (Augustin). Raționamentul este fals. Afară de cazul că scriitorul afirmă că întâmplarea povestită este reală și aceasta nu corespunde adevărului, cititorii știu că au în față un produs al imaginației. De asemenea apare aici răspândita definiție incorectă a minciunii. Minciuna este încercarea de a înșela pe cineva, pemtru a obține în schimb un avantaj sau pentru a se desvinovăți. Imaginarea și descrierea unui scenariu, posibil sau imposibil,nu este minciună.

“Citirea literaturii imaginare irosește timp prețios, care ar putea fi folosit mai bine”(Augstin, Baxter, etc.). Argumentul acesta are meritul lui. El a fost preluat și de Biserica Adventiștilor. Se cer însă clarificări suplimentare. Mai întâi  trebuie ținut cont că există cărți bune, după cum există și cărți rele. Deosebirea dintre cărți bune și cărți rele sau proaste cere un alt spațiu pentru prezentare. Deocamdată ajunge să știm că majoritatea cărților și revistelor care se tipăresc sunt maculatură, fără vreo valoare morală sau culturală.

Întră în ecuație motivul citirii textului sau cărții respective. Nevoia de documentare este un motiv diferit de lectura pentru plăcere. Ca să înțelegi ce a fost realismul și să iei cu bine un examen de Literatură universală nu este nevoie să citești zecile de romane scrise de Balzac. Dacă însă genul de literatură despre care vorbim creiază dependență, un bec roșu se aprinde într-un creier luminat de Cuvântul lui Dumnezeu. Stă scris: “Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine” (I Corinteni 6,12). Riscul creării dependenței trebuie luat în considerare în formularea răspunsului privind literatura.

(va urma)

Titus Cazan - Majesty.ro

Comments (3)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment