Răspuns la comentariile emisiunii #136 - Oameni și perspective.

Stimați interlocutori,

Comentariile Dvs. îmi sunt de folos și mie. Sunt silit să regândesc ce am spus, eventual cum am spus. Vă mulțumesc.

Celor cărora nu le place de mine le zic: “Bun venit la bord!” Suntem în aceeași barcă. Nici mie nu-mi place foarte mult de mine.

 O fază a judecății lui Dumnezeu trebuie să aibă loc înainte de venirea Domnului. Vor fi două învieri, prima a sfinților și alta, a nelegiuiților, după o mie de ani (Apoc. 20,7.8). Se impune ca linia să fie trasă între cele două clase înainte de ziua cea mare. Ori aceasta este misiunea Judecății.

S-ar putea  obiecta că Dumnezeu nu are nevoie de o sesiune de judecată ca să constate cine merită să primească viața veșnică. “Domnul cunoaște pe cei care sunt ai Lui“ (II Timotei 2,19). Din faptul că toți proorocii și Domnul Hristos Însuși au învățat pe oameni despre judecata lui Dumnezeu înțelegem că aceasta va fi făcută pentru folosul ființelor create - păcătoși și neprihăniți, oameni sau îngeri.Toți, inclusiv Satan,  vor avea ocazia să vadă dovezile pe care s-a bazat decizia finală în cazul fiecăruia. Dumnezeu este iubire, dar dreptatea este de asemenea parte din caracterul Lui. Nu va mai fi nicio întrebare în veșnicie despre caracterul guvernării lui Dumnezeu.

ANUL PROFETIC 1844 (IV)

Capitolul 8 este o paralelă a capitolului 7 din Daniel.

Daniel 7........................................................ Daniel 8

Babilonia -leul

Medo-Persia -ursul........................................... Medo-Persia-berbecul

Grecia- pardosu................................................Grecia-țapul

Să vedem dacă interpretarea  evenimentului prezis să aibă loc la încheierea perioadei de 2300 de ani este susținută de Biblie.

     Să începem cu scena descrisă în Daniel 7,9.10: “Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrânit de zile a șezut  jos. Haina Lui era albă ca zăpada și părul capului Lui era ca niște lână curată; scaunul lui de domnie era ca niște flăcări de foc și roatele lui ca un foc aprins. Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile”.

Tammy, ca recunoștință, mi-a făcut cadou o pereche de papagali albaștri. Erau pui ieșiți din ou nu de mult. I-am dus acasă, le-am cumpărat o colivie încăpătoare pe care am agățat-o lângă o lampă aproape de ușa spre balcon. Am mobilat-o cu bare și cu un leagăn mic.

       În fiecare dimineață le schimbam așternutul de hârtie albă, le puneam grăunțe și apă proaspătă. Ușa coliviei era tot timpul deschisă. Ieșeau, zburau prin casă, ciuguleau franjurile de la perdele și ciripeau fericiți. Uneori se așezau încrezători pe capul sau pe umerii noștri. Niciodată nu a trebuit să îi închidem în colivie.Intrau singuri înapoi ca să mănânce, sau să-și spună câte ceva în limba lor maternă.

În lumea creștinată se fac auzite  voci care pun în discuție conceptul însuși de biserică. În unele țări europene merg săptămânal  la biserică între 2 și 5 la sută din cetățeni. Dintre cei care nu au abandonat biserica se ridică voci punând întrebări privind relevanța acestei instituții. Se sugereză, sau se spune deschis, că biserica nu mai răspunde nevoilor vieții (post)moderne. Ea nu ar fi ținut pasul cu progresele științifice. Structura ei organizatorică este neajustată la modelul curent deschis și flexibil. Limbajul bisericii pare antic, depășit de modelele mai noi de comunicare. Aceste modele practicate în afaceri și în politică au avantaje mari în a trezi interesul oamenilor indiferenți și în a convinge pe cei ce nu s-au hotărât. Generația mai tânără și mai educată, se susține, simte cel mai mult aceste nepotriviri.