Structural și cronologic, evoluționismul a fost asociat cu necredința  în Dumnezeu. Când a devenit o modă în lumea științifică, a apărut în public și încercarea de a pune de acord teoria evoluției cu raportul creațiunii biblice.

              Această încercare are o justificare teoretică. Este greu, de fapt imposibil, de tăgăduit existența unor legi inteligente în universul din jur. Încercarea aceasta are și o singură referire la Dumnezeu, Creatorul. Se spune că ar fi posibil ca zilele creațiunii din Geneza 1 să fi fost perioade foarte lungi de dezvoltare evolutivă.  Din punctul acesta mai departe încep probleme de nerezolvat, atât pentru atei, cât și pentru credincioși. Ultima expunere a acestei încercări o reprezintă biserici întregi care afirmă că au găsit formula de împăcare. 

Evoluționismul este ipoteza că formele de viață superioare, în vârful cărora este omul, sunt dezvoltări din  unele  inferioare. Mai întâi a apărut accidental o moleculă  vie din materie anorganică. După multă vreme această ființă minusculă a căpătat în genele ei niște proprietăți pe care nu le avusese de la început. Ea a transmis aceste proprietății, urmașului ei imediat. Istoria aceasta s-a repetat în cursul multor milioane de ani. Ca rezultat avem în față omul de azi. Acest om poate fi unul inteligent, educat, talentat - un om de știință sau un artist. În ultima versiune, el poate fi un pastor, un preot creștin sau un imam musulman. Sau, cel puțin așa se prezintă unii din aceștia.   

Sentimente deosebite umplu sufletul celui ce își ia ochii de la tot ce îl înconjoară  și privește spre cer. O noapte senină de vară este probabil cea mai favorabilă pentru această ieșire din obișnuit. Încântare, curiozitate, atracție, respect , eventual disperare sau revoltă - sunt unele din aceste sentimente. Poeți, filozofi, artiști și nu ultimii, oameni de știință,  fac din ele materie primă pentru munca lor. Paragrafele care urmează se referă la admirația care umple inima privitorului obișnuit când  compară micimea sa cu măreția cerului.

     Întelegi tu plutirea norilor?
      Norii plutesc pe oceanul aerian pe al cărui fund ne aflăm noi, oameniii. Pentru lumină, căldură și hrană, depindem de mișcarea norilor. Dispoziția noastră mai bună sau mai rea este de asemenea influențată de prezența norilor. Gustul de viață și inspirațiia artistică se pare că au de-a face cu călătoria norilor pe deasupra capetelor noastre. Civilizația s-a dezvoltat pe planeta Pământ aparent în zonele de circulație a norilor. Până și credințele religioase au luat în considerare norii, mai ales descărcările lor electrice, ca fulgerele, trăznetele și tunetele. Cu toate acestea, cât știm noi despre nori? Mai la obiect, înțelegem noi plutirea lor?

     Cândva, data aceasta era o mare sărbătoare. La 24 Ianuarie 1859, prin alegerea aeluiași domn, Alexandru Ioan Cuza, Moldova și Muntenia s-au  unit, punând bazele României moderne. Acțiunea s-a completat la 1 Decembrie 1918, când marile  puteri eurropene au recunoscut că Transilvania era teritoriu al celeiași națiuni, ocupat cu forța de multă vreme de Imperiul Austro-Ungar și cu alipirea Basarabiei, tot așa ocupată de ruși. De atunci încoace, istoria este ceva mai cunoscută.