Vineri Cândva, data aceasta era o mare sărbătoare. La 24 Ianuarie 1859, prin alegerea aeluiași domn, Alexandru Ioan Cuza, Moldova și Muntenia s-au unit, punând bazele României moderne. Acțiunea s-a completat la 1 Decembrie 1918, când marile puteri eurropene au recunoscut că Transilvania era teritoriu al celeiași națiuni, ocupat cu forța de multă vreme de Imperiul Austro-Ungar și cu alipirea Basarabiei, tot așa ocupată de ruși. De atunci încoace, istoria este ceva mai cunoscută.
De ce punem în discuție acest fragment istoric într-o publicație cu caracter mai mult religios, cum este aceasta?
Mai întâi fiindcă simțim mai mult ca prietenii de alt neam bucuriile și durerile fraților noștri de aceeași limbă maternă. Cum zice și cântecul istoric: Hai să dăm mână cu mână, cei cu inima română: Eu ți-s frate, tu mi-ești frate, în noi doi un suflet bate. Există niște fibre sufletești naturale, care nu dispar niciodată. Pentru românii stabiliți în străinătate e bine să se știe de la început: Integrare completă nu există cu nici o națiune, nici măcar în Statele Unite ale Americii, prin definiție țară de imigranți. De-abia copiii născuți în aceste țări străine se integrează în cultura lor și aceasta treptat. Orice afirmație diferită nu poate fi dovedită.
Să ne uităm puțin și la niște conotații religioase. Epoca în care naționalitatea și religia se identificau, a trecut de mult și nu va mai fi reînviată niciodată. Biata Iugoslavie a plătit scump neînțelegerea acestei dezvoltări a istoriei. Încercând să impună principiul bisericii naționale: Cine nu este ortodox, nu este sârb, țara aceasta a ajuns să se desființeze singură.
O altă constatare de aceeași natură privește intrarea României în Uniunea Europeană. Avantajele și dezavantajele acestei mișcări sunt în curs de experimentare. Ceva este însă clar de la început. În această comunitate, unii parteneri sunt slabi și alții tari România nu este între cei tari. Tăria, respectiv slăbiciunea sunt produsul mărimii numerice, a bogăției și al poziției politice a fiecărei națiuni din această comunitate. Partnerii din această Comunitate Europeană sunt uniți, mai mult sau mai puțin, dar nu se lipesc unul de altul, cum fierul nu se poate uni cu lutul. Este exact descerierea profetului Daniel despre națiunile ieșite din descompunerea imperiului roman. De reținut este că profeția respectivă spune că evenimentul următor este așezarea Împărăției lui Dumnezeu, care nu va trece niciodată sub o altă stăpânire.
Ce putem prevedea privind viitorul României? Sigur că îi dorim numai bine.
Dar mai e cevca serios de spus. Acolo unde autoritatea Legii sfinte a lui Dumnezeu nu este recunoscută, urmarea nu poate fi decât fraudă corupție și nedreptate. Acele Zece Porunci pe care ne-a învățat în clasa a II-a primară părintele Marin sunt baza oricărei constituții decente. Nerespectarea acestor principii de bază a produs pagube și suferințe uriașe, în toate țările, inclusiv în Statele Unite ale Americii. Aceasta nu este o contrazicere a celor prezentate mai înainte. Înapoi la Dumnezeu și înapoi la biserică pot fi două lucruri diferite.
Titus Cazan - Majesty.ro
