“Imaginează-ţi că te-ai rătăcit noaptea în pustie şi te-ndrepţi spre tabăra lui Israel. Tabăra e organizată în douăsprezece triburi, câte patru pe fiecare latură a templului, iar Templul se află în centru. Toţi evreii dorm. Dacă te apropii de Templu, n-o să-l vezi, pentru că făcliile luminează doar interiorul lui, iar ferestre nu există. Ceea ce te va călăuzi în noapte ca un far, va fi focul care arde în afara taberei, focul gheenei. Acolo flacăra nu se stinge niciodată. În locul unde sunt aruncate trupurile animalelor aduse ca jerfă, acolo unde sunt aruncate cadavrele celor condamnaţi la moarte, acolo unde-şi găsesc sfârşitul idolii şi lucrurile date spre nimicire, acolo se află focul care te va îndruma spre Templu.”
În această ocazie, pastorul Edy Constantinescu ne învaţă cum este cu Isus în gheenă. Plecând de la metafora focului gheenei, el demonstrează că acest loc este o realitate prezentă. Pe de altă parte, focul ce nimiceşte gunoiul care, ulterior, va deveni zgură, constituie aceeaşi sursă care, sub mare presiune, formează diamantele. Acelaşi foc, rezultate diferite.
Există doar două opţiuni: ori trecem prin foc cu diavolul, ori trecem prin foc cu Isus. Dacă trecem cu diavolul, vom devni zgură; dacă Isus va fi în dreapta noastră, vom deveni diamante.
Mesajul din această dimineaţă este unul care pătrunde adânc în inima ascultătorului, asemenea focului care... curăţeşte. Asemenea flăcării Duhului Sfânt care, sub o presiune intensă, transformă carbonul zguros al sufletelor noastre în... diamant strălucitor.
Să-l urmărim împreună în înregistrarea video de astăzi.
