Jocurile copilăriei s-au schimbat de la o generaţia la alta. Mult, dar deloc în bine. Iar în era violenţei şi a falselor valori, piaţa jocurilor pentru cei mici s-a adaptat.
Aşa au ajuns roboţii cu patru braţe în topul vânzărilor şi tot aşa au dispărut sau au fost îngrămădite în lăzile din grădiniţe cuburile puzzle. O realitate pe care mulţi părinţi o tolerează este cea reprezentată simbolic de imaginea copiilor cu ochii afundaţi în ecranul calculatorului.
Nici nu ştii când s-a schimbat totul. Aşteptarea plină de emoţie a zilei şi orei de desene animate a fost substituită, în câţiva ani, de cinci posturi non-stop, unele cu oferte cel puţin îndoielnice. Dar, judecând comercial, de succes.
"Urma scapă turma"
În şcoli, scrabble-ul este o ciudăţenie de joc. Dascălii se chinuie să îi îndemne pe copii spre jocul creativ, dar şansele lor de reuşită sunt minime. Răul a fost făcut deja acasă, unde părinţii obosiţi îşi lasă cu orele copii la computer, de drag că "stau cuminţi".
Acestor bucăţi de realitate li s-a alăturat, recent, şi o păpuşă care dansează la bară. "Pole Dancer", inspirată de gestul unei tinere cântăreţe americane, se vinde bine peste Ocean. Aşadar, răul este peste tot, ba chiar am putea spune că micuţii din vest sunt chiar mai expuşi.
Cum a fost cândva, cum mai e acum. Şi despre copiii care se schimbă o dată cu jocul. Despre poveştile copilăriei, despre teatrul de copii şi şotron. Dar şi despre înstrăinarea de educativ, fuga de sport şi afundarea în violenţă, pervers şi necunoaştere.
Sursa: Evenimentul zilei










