Sunt obisnuita sa-i aud pe cei mici in jur, ca o ceata de cotofane care cotcodacesc intruna si despre orice. Cum intru in clasa, sint fixata de ochi rotunzi din toate colturile si se aude :
    - Madame, banca mea e stramba !
    - Madame, nu-mi gasesc rigla...

E plăcut să-ţi aminteşti dealul cu două case răsfirate-n trecut, soarele ce-ţi bucura obrajii "morocănoşi" sau  iarba mereu verde...
Ai conturat recent în gând portretul blândei bunici?..Ai incercat să-ti aminteşti zgomotul lemnelor ude din sobă?

Am cunoscut o bătrână, darnică, simpatică, povestitoare. Trebuia să pleci din casa ei cu ceva, obligatoriu. Darul pe care îl primeam de obicei era un borcănel cu dulceaţă de fragi. O minune, numai că, borcănelul era adunat de pe malul Bistriţei, venit de la gunoaie şi era cu încă vizibilă crema de ghete pe interior.

Giovanni Papini povesteşte o ilustraţie în cartea sa intitulată “Diavolul”. Pe unul din vitraliile unei catedrale este  pictată ispitirea lui Isus în pustiu, în care, spre surprinderea celor care o privesc, Diavolul este înfăţişat îmbrăcat întocmai ca un sfânt pustnic, cu sutană şi mantie, arătând mai degrabă ca un pelerin  decât ca un ispititor

“Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii, pentru căpătarea  învăţăturilor de bun simţ, de dreptate de judecată şi de nepărtinire;” (Proverbe 1:1-3)