Majesty

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
  • default color
  • black color
Home Revista Semnificatii

Revista Semnificatii



Ziua de nastere a lui Dumnezeu

Nu discut cât de reale sunt cele conţinute mai jos. Corect este cam aşa: Dumnezeu nu are o zi de naştere, Crăciunul nu este nici pe departe varianta corectă a acestui concept…dar modul în care ne raportăm la toate evenimentele pe care le trăim de-a gata spune ceva despre noi.
Am avut întotdeauna senzaţia că mă adresez unei lumi creştine. Suntem creştini, mai bine zis ne dăm creştini şi oricât am realiza ce înseamnă asta, tindem să o preluăm ca normalitate şi să o impunem. Dumnezeu ocupă un loc bine definit şi are câteva caracteristici / a făcut câteva lucruri unanim acceptate de întreaga lume creştină: e veşnic, atotştiutor şi bun, are autoritate prin faptul că a creat totul, S-a născut şi a murit pentru noi. Senzaţiile referitoare la divinitate survin ca urmare a imaginii pe care ne-am format-o deja: teamă, mister, neînţeles şi…recunoştinţă? Semnul de întrebare se aplică doar pentru ultima…ce simţim referitor la „S-a născut şi a murit pentru noi?”

Citeşte mai mult...
 

Sclifosiţii – teoria unei vieţi de paie

Cineva foarte pedant şi aparent bine crescut, îşi scoate pălăria(dacă are) te salută şi se înclină. Îţi vine să uzi un pachet de batiste, aşa de emoţionat eşti. Mai există asemenea oameni? Îţi spui. Nu-ţi vine să crezi.
Îndrăzneşti totuşi să  ridici privirea. Nu întâlneşti privirea adevărată a celui care te-a dat pe spate. El priveşte prin tine ca într-o oglindă; se întreabă: mi-a ieşit?A văzut ce superior  sunt? Urmează două întrebări de genul cum sunteţi, ce mai faceţi (deşi eşti de vârsta lui). Nu e nevoie de răspunsuri, nu-l interesează, erau în program ca etapele la maşina de spălat. Trece mai departe. Nu ai fost decât o victimă. Un cobai, pe care un sclifosit şi-a testat vocaţia de impecabil. Atât, te-a folosit şi pleacă; mai sunt atâţia de impresionat.

Citeşte mai mult...
 

Orhideea vorbitoare

-    Ce faci frate, zice el nerăbdător să stăm de vorbă.
-    Tocmai îmi fac rondul, zic eu nerăbdător să-mi continui treaba.
-    Cum îţi faci rondul? Te văz şezând, continuă prietenul meu.
-    Păi, eu îmi fac rondul ascultând diferite rapoarte pe care le primesc din diverse părţi ale lumii.
-    Parcă ziceai că scrii un rondou, nu un rond, vrea el să ştie mai precis.
-    Eu îmi fac rondul şi scriu un rondo, zic eu, ca să mă lase în pace.
-    Şi ce asculţi acum, insistă el din ce mai intrigat de ceea ce făceam.
-    Tocmai vorbeam cu o orhidee din Hong Kong, răspund eu cu destulă silă de vorbă.
-    Vorbei cu o orhidee…din Asia…se miră el pronunţând cuvintele din ce în ce mai rar, dar din ce mai insistent.
Citeşte mai mult...
 

Strigat de multumire

Miine  se implinesc 9 ani de cind Silvia ne bucura cu existenta ei.

O spun,o strig, catre oricine, azi, mai mult ca la alte aniversari, fiinta mea aproape ca nu poate duce atita bucurie : copilul meu e un invingator, nu dupa criterii omenesti, nu dupa cataloage de note si calificative, nu dupa viteza cu care memoreaza cifre sau litere, ci dupa ceva care ignora legile pamintesti si ii da dreptul se numeasca copil al lui Dumnezeu, fiindca asa dupa cum s-a exprimat un medic undeva ,cindva, Silvia “a fost pe front “ si e o supravietuitoare, prin harul si mila Celui de sus si prin nespusa ei vointa, rabdare, intelegere, capacitate de indurare, prin asurzitoarea ei lipsa de razbunare si prin naucitoarea ei iertare-uitare, toate in inima cit un pumn al unui copil de 5 ani.

Citeşte mai mult...
 

Scandalul

Or fi ei hispanicii vulcanici si arabii galagiosi, dar la scandal nu ne intrece nimeni. La romani scandalul e un mod de viata. Pe strada, la piata, la tribunal si mai ales acasa, romanul, daca nu face scandal, nu se simte bine.

Si pana la urma urmei, care ar fi problema? Orice om are nevoie sa isi refuleze tensiunile intr-un fel sau altul. Ca dai cu pumnul, ca tipi pana ragusesti sau ca insiri marsav intrigi abia soptite la urechea celor mai slabi de inger, care stiu cuminti a infaptui ceea ce tu nu ai curaj sa pui in aplicare, pana la urma e doar o chestiune de nuanta. In fond suntem doar...balcanici!

Citeşte mai mult...
 

Scandalul

Or fi ei hispanicii vulcanici si arabii galagiosi, dar la scandal nu ne intrece nimeni. La romani scandalul e un mod de viata. Pe strada, la piata, la tribunal si mai ales acasa, romanul, daca nu face scandal, nu se simte bine.

Si pana la urma urmei, care ar fi problema? Orice om are nevoie sa isi refuleze tensiunile intr-un fel sau altul. Ca dai cu pumnul, ca tipi pana ragusesti sau ca insiri marsav intrigi abia soptite la urechea celor mai slabi de inger, care stiu cuminti a infaptui ceea ce tu nu ai curaj sa pui in aplicare, pana la urma e doar o chestiune de nuanta. In fond suntem doar...balcanici!

Citeşte mai mult...
 

Traind in lumea lui Icabod

Evadare din ţara lui Icabod
        (1 Samuel cap. 4)

Icabod (Nu mai e slavă)
    Unul dintre cele mai triste episoade ale Vechiului Testament este asociat cu numele lui Icabod. Evenimentul naşterii acestui personaj are loc în timpul tragediei luării chivotului de către filisteni, a morţii lui Eli, fiilor lui şi nurorii sale.

De ce le este mai uşor unora să moară pentru Dumnezeu decât să trăiască în fiecare zi pentru El? Fii lui Eli şi-au găsit sfârşitul în lupta în care Samuel a ştiut că nu trebuie să se înroleze. Odată cu ei, alţi treizeci de mii de oameni, din generaţia în care „Cuvântul Domnului era rar şi vedeniile nu erau dese” (1 Samuel 3:1)  au lăsat acasă soţii văduve şi copii orfani cât pentru a popula un oraş. Pentru prima dată în istoria de până atunci chivotul a fost luat de filisteni. Solia „maratonistului” din Beniamin, opusă celei cu mireasmă de lauri purtată de celebrul Fidipide, a făcut ca Eli să coboare în mormânt. Aceeaşi veste a cauzat moartea soţiei lui Fineas şi naşterea prematură a copilului care a fost chemat Icabod („Nu mai e slavă”). Cum altfel şi-ar fi putut numi mama aceasta copilul ştiind că Dumnezeu nu mai era în mijlocul oamenilor care Îl tratau ca pe un talisman (evreii pe campul de luptă), ca pe un trofeu (filistenii) sau ca pe un cufăr (oamenii din Bet Şemeş)?
Citeşte mai mult...
 

The Salvation of Humanity and of the Environment

One of the peculiar descriptions which the Christian religion received was that of good news: “The beginning of the good news of Jesus Christ, the Son  of God” (Mark 1:1). The reason the Christian message was labeled gospel or good news is because Christians made some fundamental claims about the world which have no parallel in any other religion: That the world left on its own resources is lost and doomed to destruction and therefore every human being is in need of salvation which can only be obtained through Jesus Christ. Because the Christian faith was the only way to be saved, it was designated good news and it was the responsibility of every Christian to share it with everyone in the world regardless whether others had any religion or not or what kind of religion they practiced.

Citeşte mai mult...
 

Salvarea omenirii si salvarea mediului

Una dintre dintre denumirile sub care credinţa creştina a ajuns să fie cunoscută este aceea de veste bună sau evanghelie: “Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” (Marcu 1:1). Motivul pentru care solia creştină a fost numita evanghelie sau veste bună este deoarece creştinii au convingeri despre lume ce sunt fără echivalent în alte religii: Că lumea, dacă este lăsată pe propriile ei resurse este pierdută şi condamnată pieirii şi ca atare omenirea are nevoie de salvare sau mîntuire ce poate fi obţinută numai prin Isus Hristos. Întrucît credinţa creştină este singura cale de mîntuire, a fost denumită vestea cea bună si ca atare fiecare creştin are răspunderea să o împărtăsească altora indiferent dacă alţii au vreo religie sau nu sau ce fel de religie au.

Citeşte mai mult...
 

Dă-mi și mie niște predici

Dă-mi și mie niște predici, mi-a zis el, așa, cam cu jumătate de gură. Se pregătea să plece și moșmondea la bagaje.
- Poftim? Mi s-a părut că nu am înțeles ce-a spus.
- Predici. Mi-ar trebui niște predici. 
- A, da, cum să nu: ”Pocăiți-vă și credeți în...” - am început eu să declam cam cum mi-l imaginez pe Ioan Botezătorul predicând la Iordan.
- Hei, nu așa, nu glumesc, am nevoie de predici de-ale tale. Îmi place cum scrii - a început el să schimbe tactica, periindu-mă. Hai că nu le mai dau la nimeni - mă asigură el. Inutil, deoarece oricum nu cred că-și dezvăluia aşa cu una cu două izvoarele pământești într-ale inspirației celeşti.
- De care predici?
- Păi cred că le păstrezi, nu-i așa? Și se uită pe furiș să vadă cum reacționez... Măcar una-două acolo, să nu mai stau să caut când m-oi întoarce acasă. N-am nici timp și nu știu nici dacă mai am ore de Internet la ăia cu cablu’... ca să caut.
Citeşte mai mult...
 
Pagina 65 din 68
Doneaza

In obiectiv

credinta
COPIII RUSINII

Majesty Toolbar

Majesty Toolbar

MajestyRSS

MajestyRSS

Acum ascultati:

Majesty Tv

Oameni si Perspective - cu Marius Stanescu

Altar de Seara - cu Petre Danci

Oxigen - cu Edi Constantinescu

Login