Majesty

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
  • default color
  • black color
Home Revista Semnificatii

Revista Semnificatii



Inima părinţilor spre copii

N-aş putea să-mi bag capul în nisip, în timp ce întreaga lume se frământă aproape furibundă, cu violenţa adulţilor asupra copiilor. Începând de la mesajul de Crăciun al papei de la Roma şi culminând cu declaraţia oficială a bisericii mele, toţi se agită în jurul subiectului pe care l-aşi fi dorit uitat. De ce uitat? Pentru că mi-a marcat prea dureros copilăria şi tinereţea şi pentru că în activitatea mea profesională constituie unul dintre cele mai tulburătoare lucruri cu care am de-a face.

Mai întâi mă simt îndatorat să clarific faptul că nu am fost abuzat sexual, nici de către cei apropiaţi şi nici de către străini, dar vreau să vă asigur în cunoştinţă de cauză, că acesta nu este singurul mod în care viaţa copiilor poate fi făcută mizerabilă, foarte mizerabilă, de către cei mai mari. Am fost supus abundent, în copilărie, la violenţă corporală şi psihică, atât de către unii cât şi de către alţii, şi nu voi expune aici nici un fel de detaliu, în afară de cel cu profesorul meu de română din a cincia.

Citeşte mai mult...
 

Mirare

Ireal de frumoase sint darurile vietii si atit de scumpe incit ne tremura sufletul la ideea ca le-am pierde.
Cind iti privesti copilul jucindu-se, esti in eternitate, fiindca treci granita fara sa stii, dar realizezi brusc ca secventa respectiva va dainui nealterata.
E atit de mult paradox in scena asta: bucurie si lacrimi cu aceeasi intensitate pentru ca  asisti neputincios la frumusetea care trece pe dinaintea ochilor tai si n-ai cum s-o opresti, cu nici un chip nu poti, caci ne e dat doar  s-o vedem, nu s-o si avem.
Poate de aceea semanam asa de mult cu iarba si avem doar citeva anotimpuri la dispozitie.

Citeşte mai mult...
 

Elitismul

Mandria n-a fost niciodata ceva de care romanul sa duca lipsa. Oricat de apasatoare ar fi situatia, noi romanii n-am recunoaste niciodata ca nu ne e bine, ca suntem in inferioritate chiar daca am pierde nu numai batalia, ci si razboiul. Aceasta poate fi parte dintr-un ciudat instinct de supravietuire, nu zic ba, insa poate fi si cauza unor situatii jenante in care omul se aseaza singur.

Ciudatenia fenomenului este ca romanul se crede parte dintr-o elita exclusivista, dupa propria lui creatie, care, chipurile, ii confera drepturi, puteri si solutii fantastice in situatii grele de viata. Daca iti spui cinstit parerea referitor la o situatie anume, esti intampinat cu atotstiutorul "Lasa, ba, ca stim noi..." care te lasa fara replica, dar si fara posibilitatea de a-l mai ajuta cu ceva. Vreodata! Daca indraznesti sa ii respingi cererea de viza sau de emigrare, mintea ii debiteaza instantaneu o lista de proteste, razbunari si pozitii contra care uneori distruge pofta de viata si chiar capacitatea de a functiona normal. Nu putini sunt aceia care traiesc permanent [si chiar mor] cu durerea apasatoare a tensiunii dintre ceea ce sunt si ceea ce ar fi putut sa fie daca...insurubati in trecut isi traiesc lamentabil prezentul handicapandu-si in acest fel permanent viitorul. Si victimele directe sunt copiii acestora sau cei care sunt nevoiti sa le fie aproape. Pana cand acestia vor intelege situatia si isi vor lua lumea in cap!

Citeşte mai mult...
 

Elitismul

Mandria n-a fost niciodata ceva de care romanul sa duca lipsa. Oricat de apasatoare ar fi situatia, noi romanii n-am recunoaste niciodata ca nu ne e bine, ca suntem in inferioritate chiar daca am pierde nu numai batalia, ci si razboiul. Aceasta poate fi parte dintr-un ciudat instinct de supravietuire, nu zic ba, insa poate fi si cauza unor situatii jenante in care omul se aseaza singur.

Ciudatenia fenomenului este ca romanul se crede parte dintr-o elita exclusivista, dupa propria lui creatie, care, chipurile, ii confera drepturi, puteri si solutii fantastice in situatii grele de viata. Daca iti spui cinstit parerea referitor la o situatie anume, esti intampinat cu atotstiutorul "Lasa, ba, ca stim noi..." care te lasa fara replica, dar si fara posibilitatea de a-l mai ajuta cu ceva. Vreodata! Daca indraznesti sa ii respingi cererea de viza sau de emigrare, mintea ii debiteaza instantaneu o lista de proteste, razbunari si pozitii contra care uneori distruge pofta de viata si chiar capacitatea de a functiona normal. Nu putini sunt aceia care traiesc permanent [si chiar mor] cu durerea apasatoare a tensiunii dintre ceea ce sunt si ceea ce ar fi putut sa fie daca...insurubati in trecut isi traiesc lamentabil prezentul handicapandu-si in acest fel permanent viitorul. Si victimele directe sunt copiii acestora sau cei care sunt nevoiti sa le fie aproape. Pana cand acestia vor intelege situatia si isi vor lua lumea in cap!

Citeşte mai mult...
 

Cicatricile lui Benaia

Ţi s-a întâmplat să iei o poziţie foarte fermă faţă de unii tâlhari ai moralei şi ai spiritului, care, demascaţi, au căutat să se răzbune ? Trăim incă pe pământul acesta. Te poţi trezi cu numele întinat pe un forum doar pentru că cineva are posibilitatea denigrării tale sub protecţia unei identităţi false. Cum reacţionezi? As vrea să scriu despre importanţa curajului de a merge pănă la capăt.

Curajul nu trebuie exercitat doar în circumstanţe extreme. De ce mint oamenii ? De teama consecinţelor. De ce nu-şi împărtăşesc credinţa ? De teama respingerii. De ce nu mai oferă? De teama crizei economice? De ce nu iau atitudine? De teama de a nu mai fi aleşi. Frica este o constantă a vieţii multora. Dar fricoşii nu intră în cer, spune Biblia. Aş dori să îi ajut pe cei care au gândit că această virtute aparţine doar manualului de istorie şi să le spun că multe din temerile noastre sunt legături de hârtie creponată. Un singur pas curajos este suficient pentru a le rupe. Însă lipsa fricii nu înseamnă absenţa ei ci biruinţa acesteia. Şi ca să biruieşti, trebuie să lupţi. Benaia, unul din vitejii lui David, poate servi ca model  în şcoala curajului.
Citeşte mai mult...
 

Mesaj cosmic

Niciunul nu avea laptop, nici măcar telefon mobil, niciunul nu avea idee de astrofizică- așa cum o cunoaștem astăzi. Luminile scenei s-au aprins la timp și mesajul prezentatorului a fost repetat muzical de un cor nemaivăzut și nemauzit  în istoria planetei Pământ. Doar o singură comunicare cosmică directă mai avusese loc  - e adevărat, de proporții și mai mari, cu cincisprezece secole mai înainte.
      Vorbim în termeni contemporani de experiența amintită  tradițional de sărbători, la Crăciun, sub denumirea de “ Păstorii din Betleem”.

Citeşte mai mult...
 

The Hope of Survival

Some years ago I read a story about the efforts made to save a species of large birds of pry from extinction. There were only several pairs of breeding birds left and they would lay only one egg at a time. One pair of birds were hatching their egg while a group of bird watchers with cameras were monitoring the birds all the time to make sure that nothing happened to the egg so that the baby chick would be born and boost the hope of survival for the whole species. At one point, the two adult birds started to fight and as they squabbled, they forgot about the egg and were pushing it closer and closer to the edge of the nest. The watching crowd looked helplessly as one bird knocked the egg over the edge and saw with horror as the egg crashed against the rocks bellow, dashing another hope for the survival of those birds.

Citeşte mai mult...
 

Speranta Supravietuirii

Cu ani în urmă am citit o relatare despre eforturile de a salva o specie de mari pasări de pradă. Rămăseseră în viată numai cîteva perechi de păsări capabile să se reproducă si ele nu depuneau decît un singur ou pe sezon. O astfel de pereche de păsări cloceau singurul lor ou în timp ce un grup de spectatori monitorizau păsările cu aparate de filmat tot timpul pentru ca nimic sa nu le perturbe asa încît puiul să se poată naşte şi să ofere o nouă speranţă pentru supravieţuirea speciei. La un moment dat cele doua păsări au început sa se bată şi în timpul luptei, au uitat de ou şi au inceput să-l împingă încet-încet către margine cuibului. Grupul de observatori priveau neputincioşi cum una dintre păsări a lovit oul şi l-a rostogloit afară din cuib care, spre groaza tuturor, s-a sfărîmat de stîncile de dedesupt, zdrobind înca o speranţă de a salva specia.

Citeşte mai mult...
 

Paradox

Ai spus că vii, dar aproape nimeni nu Te-a băgat în seamă...
Erau profeţii şi se jertfeau miei prea des să poată uita cineva.
Şi totuşi, s-a omis

După ce că n-ai fost primit ca Dumnezeu,
n-ai fost primit nici măcar ca oamenii!
Hanul era prea plin de strigăte de curvie
Să aibă loc durerea unei femei însărcinate.
Citeşte mai mult...
 

Teoria darurilor : Nu mai avem bomboane linse!

Te uită cum tace şi plouă decembre! Luna cadourilor. Cine şi cui? Evident, tu mie, pe urmă eu ţie.
Vreau mărunţişuri şi-un borcan cu gogonele murate. Crezi că glumesc, nu-i aşa? Ei bine, nu. Nu-mi place eugenia, nici tiramisu, nu-mi plac nici arahidele râncede.

Cei mai mulţi dintre noi oferă cadouri. La întoarcerea din deplasări; de ziua patriei, a numelui, a morţilor, a nunţii, a femeii, a…
În funcţie de buget, în funcţie de absenţă, şi în funcţie de alte criterii.
O regulă privitoare la daruri spune că un dar făcut vorbeşte despre mine.

Citeşte mai mult...
 
Pagina 62 din 68
Doneaza

In obiectiv

credinta
COPIII RUSINII

Majesty Toolbar

Majesty Toolbar

MajestyRSS

MajestyRSS

Acum ascultati:

Majesty Tv

Oameni si Perspective - cu Marius Stanescu

Altar de Seara - cu Petre Danci

Oxigen - cu Edi Constantinescu

Login