Cel mai uşor lucru din lume este să renunţi. Îţi ia o secundă să nu mai mănânci sănătos după ce ai reuşit să ajungi la greutatea ideală, o secundă să alegi o dună lină în locul muntelui pe care ai fi vrut să-l traversezi, o secundă ca să te opreşti pe un drum care îţi pare prea lung deşi destinaţia, tu nu ştii, e chiar după colţ.

Propoziţie arhi-auzită, mult prea rostită şi goală, dar plină.
O auzim de la cei ce vor a ne spune că era destul să apelăm la ei şi ne-ar fi salvat. O spunem noi, celor care nu s-au ploconit în faţa noastră pentru a ne cere ajutorul. O zicere goală, pentru că vine întotdeauna după criză, după momentul de nevoie, după ce nu mai e cazul. O expresie plină de noi înşine, de pretenţiile noastre de putere sau de suficienţă. Un fel de după război mulţi viteji se-arată.

Adeseori am dat "nas în nas " cu mine în diferite contexte ale traiului meu zilnic şi-am constatat că mă alătur câteodată celor care nu sunt trişti că poruncile încep cu : "Să nu" ci sunt fericiţi când ştiu că numărul legilor nu e mai mare de zece....

Cine construieşte limitele noastre? Studiul de caz care urmează este aplicat pe elefanţi dar nu se opreşte doar la aceaste animale. În spaţiul special amenajat puii de elefant sunt legaţi de câte un stâlp bine împământenit şi asta nu pentru că ar fi ei atât de puternici.

Cu siguranţă vă amintiţi ziua în care v -aţi prezentat la primul interviu.
Tu, ca băiat ţi -ai lustruit pantofii pân- ai ajuns în faţa sediului firmei iar tu ca şi fată ai plictisit oglinda de buzunar privindu -te de n ori ca nu cumva vreo scamă să -ţi fie lipită de una din  gene.