Eu sunt unul dintre putinii oameni care nu stiu sa inoate. Nici nu mi-e frica de apa, nici macar nu am incercat vreodata sa ma duc la vreun curs, prin urmare nu am nicio scuza. Pur si simplu a fost ceva ce nu am avut niciodata pe lista mea. Recunosc insa ca atunci cand ma uit la o furtuna pe mare, mi se face pielea de gaina. Mi se pare incredibil cat de neajutorata poate fi o barcuta in mijlocul valurilor uriase, care o dau incoace si incolo ca pe o frunza uscata. Incredibil cum furtuna transforma marea intr-un invelis alb si spumos si in ziduri de apa care se sparg cu asa un zgomot incat nu mai poti auzi nimic altceva. Plesnituri, vuiet, harmalaie, miscare multa si haotica – asta inseamna o furtuna pe mare. Parca doar scriind despre asta ma gandesc deja la “acasa”, unde e cald, uscat, liniste si in special un loc sigur de adapost. 

Nu stiu de cand si nu stiu de ce, eu am o aplecare spre oamenii care sufera. Ca sunt oameni care pur si simplu sunt singuri si vad in mine pe cineva care ar asculta, ca sunt oameni care gasesc ceva bun in ceea ce spun sau scriu, ca sunt oameni care pur si simplu au dureri si cicatrici pe care eu – ca om cu multe suferinte – nu stiu daca ii inteleg, dar incerc sa nu ii judec.

Niciodata nu am crezut ca voi putea gasi in magazine globuri pentru brad, beteala si braduti de plastic de la mijlocul lunii septembrie. Niciodata nu am crezut ca voi primi pe e-mail, tot in luna septembrie, sfaturi despre cum sa vopsesti ouale de Pasti. Si totusi lucrurile astea mi se intampla si parca nu-mi vine a crede ca exista oameni care se gandesc atat de devreme de sarbatori. Si nu doar se gandesc, dar se si pregatesc.

Cineva, nu stiu cine, a spus ca lunea nu creste nici iarba. Si mereu mintea mea isi imagineaza cum ar fi ca o zi din saptamana sa fie pamantul gol, fara firicel de iarba. Cum ar fi ca prima luni din fiecare primavara sa nu creasca iarba nici pe camp, nici in gradini?

Si ce este o gradina fara iarba? Cum poate sa arate o pajiste cu iarba scurta, atat de scurta incat sa nu vezi verdele, ci pamantul negricios de dedesubt? 

Zborul transcontinental United 93 era programat sa decoleze de pe aeroportul international Newark in New Jersey si sa aterizeze pe aeroportul international San Francisco din California. Marti, 11 septembrie 2001, Boeing-ul care facea aceasta cursa a fost deturnat de 4 teroristi al-Qaeda, ca parte a atacurilor de amploare din acea trista zi.

Dupa aproximativ 45 de minute de la decolare, teroristii au preluat controlul avionului si au reusit sa ii schimbe traseul spre coasta de est cu ajutorul lui Ziad Jarrah. Desi nu exista nicio dovada concludenta, se pare ca tinta pe care doreau sa o atinga teroristii era Washington DC. Cativa dintre pasageri au incercat sa reia comanda avionului, dar avionul s-a prabusit intr-un camp din Pannysivania, la 240 km de Washington.