Majesty

Se pot identifica, privind retrospectiv ultimii cincizeci de ani, cateva generaţii cu caracteristici specifice, care s-au perindat istoric şi sociologic, pe scena istoriei contemporane: generaţia “baby boomers”, generaţia “rock-ului”, generaţia “Vietnamului”, generaţia X…

În cazul României: generaţia Colectivizarii, generaţia Canalului, generaţia “Decreţeilor”, generaţia “epoca de aur”, apoi generaţia Revoluţiei. Oricum, dacă le-am aduna şi pune pe toate într-o singură generaţie, cea a părinţilor şi bunicilor noştri, am putea-o numi “generaţia de sacrificiu”. Este generaţia celor care au trăit improvizat, într-o aşteptare permanentă a “eliberării”. Ascultând Europa Liberă, spunând bancuri gen “un român, un rus şi un american vorbeau despre…”, aplaudând când era de aşteptat să se aplaude, mergând la biserică din când în când pentru a face frondă şi aşteptând cu anii o excursie în Bulgaria, să mai schimbe peisajul…

Da, a fost generaţia părinţilor noştri, generaţia de sacrificiu care s-a adaptat comunismului model chinezesc Mao-ist şi nord-corean, Kim-Ir-Sen-ist. Iar după atâţia ani de la dispariţia lui ca sistem oficial, dragii noştrii taţi şi mame nu reuşesc să iasă din tiparele lui deformante. Pe atunci priveau cu jind la societatea de consum. Acum privesc nostalgic înapoi, trăind în trecut, incapabili de a accepta faptul că nici un model social nu este perfect şi că sistemul capitalist, departe de a fi raiul pe pămând, are şi el, oho, destule limitări şi neajunsuri. Apoi am venit noi, generaţia celor care le pleacă, cum ne-a numit H.R. Patapievici. Le-am preluat frustrările şi visurile deopotrivă, şi am plecat de acasă care pe unde ne-am descurcat.
Mai întâi nu prea departe, în Yugoslavia, pe la începutul anilor 90, ca să săpăm porumbul sârbilor, să le vindem farfurii de Alba Iulia, şi să venim înapoi cu dinari şi mărci, cu trenul de noapte la sfârşit de săptămână din gară de la Zemun. Apoi Germania, Franţa, Belgia… Europa lor, acum și a noastră cumva, câte trei luni. Târând geamantane găsite la floch-market, netunşi (costă!), muncind în construcţii, cu gând să venim acasă după trei luni într-un Golf Diesel sau să ne cumpărăm Dacie nouă şi să plecăm înapoi. Apoi mai departe, Spania, Iranda, ţările nordice… Trăind veşnic improvizat, înghesuiți câte cin’șpe în mansarde ieftine, amânând fericirea până ce găsim un serviciu permanent, sau un statut sigur. Bani grămadă, familie vraişte. Dar încă un an şi gata, las-că ne întoarcem. Pe bune… Şi apoi încă unul. Ba nu, doi, ca să am de-ajuns să deschid o afacere şi să mai respir şi eu puțin…

Fac și eu parte din generaţia aceasta jumi-juma. Cu trupul aici dar sufletul dincolo… Dezamagiţi de prezent, visăm la un viitor în care ne reîntoarcem acasă, eventual, cu suficienţi bani să ne luăm o căsuță a noastră, să o mobilăm şi să o dotăm cum aveam dincoace unde plătim rate peste rate, bobânzi peste dobânzi. Suntem generaţia care pune de-o parte pentru departe. Care vorbeşte cu părinţii prin Messenger PC-to-phone. Genrația care scrie emailuri prietenilor, trimite poze pe Facebook sau Hi5 şi ţine bloguri pentru că nu vrea se să înstrăineze cu totul. Aşa, provizoriu. Doar așa, până la pensie, când poate vor veni înapoi. Poate. Suntem generaţia din afară care ţine de fapt economia dinăuntru, prin miliardele de euro/dolari trimişi acasă, investiţi acasă, visați acasă, că doar-doar, într-o bună zi… or să vină și ei, fizic, acasă. Vorba cântecului celor de la Phoenix: ”Lasă-lasă, lasă-lasă/ C-om ajunge noi acasă”…

Suntem generaţia celor care vrem cumva să ne întoarcem şi nu mai putem. Să ne întoarcem la telemea , la mălai grisat, la sarmale, la cozonac cu stafide şi esenţă de rom. La terenul de baschet din curtea liceului. La colidele de Craciun. La cireşul din spatele grădinii bunicilor. La copilarie,. La predicile entuziaste despre revenirea lui Iisus. La România pe care ne-o amintim nostalgic. O Romanie dispărută. Pentru totdeauna. Până şi spiritualitatea acestei generaţii este una ”provizorie”.

Ce faci? Cum adică ”deocamdată bine”? Adică provizorat permanent… Tot planuri pentru pensie şi nimic mai mult? Generaţia de-afară o să rămână pe dinafară. O să rateze a fi generaţia mileniului care va pune capăt tuturor generaţiilor de la A la Z ale acestui pământ. Hei, trezeşte-te! Deşteaptă-te române! Trezeşte-te aşteptătorule!

Ovidiu Radulescu - Majesty.ro

Comments (5)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment