De-a lungul a sute de ani, replica normală dată cuiva care ţi-a lezat onoarea a fost duelul. Îi aruncai mânușa așa cum irakianul Al-Zaidi și-a aruncat pantofii în direcția fostului președinte Bush şi-l provocai astfel la duel pe nesemțitul care a cutezat să te calce pe bătături.

După aruncarea mânușii, repriza a doua a duelului consta în scoaterea sabiei sau a pistolului și… hârș-hârș, pac-pac… Era mult mai de dorit să-ţi pierzi viaţa în duel “salvând onoara” - onoarea ca atare sau una de “familist” precum pretindea Jupân Dumitrache că o dăduse în păstrare lui Chiriac de-a lungul și de-a latul nopții furtunoase - decât să laşi un semn de întrebare în dreptul numelui tău și să fii rușinea familiei sau cercului social din care făceai parte.

Tip: notă informativă nr. 006
Obiectiv: acțiunile subversive ale lui Iisus Christos (număr de cod IiCh7)
Serviciu analitic: surse multiple

Poșta mi-a adus și astăzi câteva felicitări de Craciun laolaltă cu maldăre de reclame și facturi. Desfac primul plic și ce văd? Pruncul Isus in ieslea Betleemului? Nuu… Magii aducând daruri? Nuuu… Păstorii vizitați de îngeri? Nu, nu și iar nu. În plic este o fotografie de familie a unui văr de-al doilea, cu el, ea și pruncul lor de trei ani. Zâmbind cu toții frumos, într-un chenar cu verde și roșu, cu un Moș Crăciun și un Moș de Zăpadă desenați de-a dreapta și de-a stânga cadrului foto, precum și-ar fi dorit fii lui Zebedei portofolii ministeriale in primul cabinet mesianic. Fundalul este însă în totală contradicție cu chenarul… Familia domniei sale s-a pozat pe o plajă din Caraibe, în concediu. Sărbători Fericite - e tipărit pe spatele pozei - și mult noroc în viață!

(Urmare) …Scrisul, altul decât simplu apologetic, nu a fost considerat important. Ba chiar cumva dăunător pentru că influența legalismului lui Conradi, cel care a organizat lucrarea din estul Europei, a fost și este încă resimțită, cu precădere în domeniul ”leisure/loisir”… Petrecerea timpului liber: cărțile citite sau care trebuie ocolite, muzica, relațiile sociale, etc.

Adică (și) de mine e vorba: degeaba scriu dacă… Dacă este doar literatură fără apologetică, hârțologie fără Christologie, soteriologie și apologie… e gie și zdrang - aramă sunătoare, cuvinte fără dragostea de Cuvânt.

Camelia mi-a scris întrebând ce ne-a apucat pe toți, pe mine și colegii care publicăm pe acest site; de ce suntem atât de negativiști, deprimați și chiar cinici… M-a pus pe gânduri. Imediat am început să citesc preț de câteva ore editoriale și comentarii - Majesty, Intercer, Resursecreștine și alte câteva site-uri… Am răsfoit reviste creștine mai vechi. Am luat la rând cărțile și broșurile creștine pe care le am din România. Și am tras linie.