Majesty

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
  • default color
  • black color

Vechile dureri

Atunci când ne angajăm într-o relaţie, se întâmplă ca – din cauza suferinţelor trecute - să privim lumea printr-o lentilă a durerii. Orice cuvânt spus sau nespus la timpul lui reaminteşte de o cicatrice. Orice faptă făcută sau sperată deschide o cutie de aşteptări neîmplinite încă. Orice declaraţie sau lipsă a unei declaraţii tulbură apele într-un mod neaşteptat şi definitiv. Tot ceea ce se întâmplă sau nu se întâmplă este analizat prin această lentilă. Tot ceea ce este prezent şi viu este privit cu o umbră de îndoială deoarece vechea durere este reamintită şi adusă la suprafaţă. 

În consecinţă, orice face persoana cu care ne-am angajat în această relaţie (romantică sau nu) poate rezulta într-o relaţie plină de durere. Lucrurile normale - care ar trebui să treacă neobservate într-o relaţie sănătoasă – trec drept insultă, tachinare, lipsă de respect şi de iubire. Iar asta se întâmplă deoarece am fost răniţi şi am devenit sensibili la orice acţiune sau lipsă de acţiune a persoanei de lângă noi. E ca şi când cineva ne-ar lovi peste mână: în mod normal, ar fi doar o simplă durere, dar dacă am avea mâna ruptă – ouch! Şi asta se întâmplă ori de câte ori cineva trece iar şi iar peste punctele noastre sensibile, în fiecare relaţie. 

Nu aş vrea să pară că ceea ce scriu este văzut numai dintr-o perspectivă. De cele mai multe ori, dacă noi suntem cei cu cicatrici ştim deja de ce să ne ferim, ştim unde avem grijă să nu fim loviţi. Dar dacă suntem cei care avem în faţă un om care suferă şi nu avem nicio idee despre muntele de suferinţă din faţa noastră, este posibil să fim călăi fără voie. 

Atunci, cum poţi scăpa de această lentilă dureroasă? Cum putem să scăpăm de vechile răni sau să nu le accentuăm pe cele noi? Şi ce se întâmplă atunci când persoana care te-a făcut să suferi nu ţi-a cerut iertare până acum şi poate nu o va face vreodată? Şi ce se întâmplă dacă acea persoană nici nu ştie că ţi-a pricinuit atâta rău? Sau ce faci când afli, prea târziu se pare, că ai fost autorul unei picături chinezeşti neintenţionate? 

Vindecarea sentimentului de vinovăţie şi iertarea sunt ambele probleme la care Dumnezeu are rezolvarea perfectă şi definitivă. Şi probabil că vă aşteptaţi la soluţia aceasta, venind pe un site al unui trust media creştin. Dacă însă nu sunteţi atât de deschişi ca să rezolvaţi problemele la Persoana potrivită, există ceva de care nimeni nu este absolvit. Dacă pentru orice cădere sau păcat comis şi mărturisit cu căinţă există iertare, absolvirea primită nu include şi consecinţele. Şi ca să mă folosesc de o zicală pe care o ştiu de cel puţin 15 ani, “pe ceilalţi oameni îi judecăm după fapte, pe noi înşine după intenţii.”  

Iertarea consecinţelor este cel mai mare ajutor care există. Roagă-te, solicită iertare de la cel căruia i-ai greşit. Acceptă iertarea celui care ţi-a greşit. Da, a durut. Şi vrei ca să se facă dreptate. Mai mult, vrei ca tu să faci dreptate. Să sufere rău, să simtă cu fiecare muşchi şi fiecare nerv, cu fiecare lacrimă şi cu fiecare scrăşnit de dinţi de 5 ori ce ţi-a făcut şi ţie. Ba nu, de 10 ori. 

Dar un minut întreg, 60 de secunde, intră în pielea celui care a greşit. Şi imaginează-ţi că ai rănit pe cineva la care ţii cu adevărat. Ai făcut o nedreptate, nu te-ai gândit la consecinţe, ai minţit, ai ascuns ceva prea multă vreme. Dacă vrei cu adevărat să fii iertat, ai face orice. Ai accepta să ţi se facă orice. Şi oricât de mult ai suferi, nimic nu se compară cu mustrările de conştiinţă care îţi aleargă prin minte ziua şi noaptea. 

…..

Cum e? Ai găsi argumente ca să explice ce ai făcut? Şi dacă da, de ce nu îl asculţi pe cel ce ţi-a greşit? Iertarea este antidotul pentru otrava care se poate naşte în noi. Cunoscând aceasta, atunci când simţi că ai fost rănit sau ofensat în vreun fel, iartă cât mai devreme, indiferent că persoana s-a exprimat în această privinţă sau nu. Acesta este modul cel mai potrivit de a trăi împăcat cu tine însuţi şi departe de chinul durerii şi dezamăgirii.

Ceea ce ştiu în dreptul meu este că purtarea ochelarilor mei de durere 24/7 mi-a cauzat mai multă durere pentru că priveam pe TOŢI prin ei. Fiţi mai inteligenţi decât mine şi veţi descoperi că vezi mult mai bine după ce a trecut durerea.

 
Doneaza

In obiectiv

credinta
COPIII RUSINII

Majesty Toolbar

Majesty Toolbar

MajestyRSS

MajestyRSS

Acum ascultati:

Majesty Tv

Oameni si Perspective - cu Marius Stanescu

Altar de Seara - cu Petre Danci

Oxigen - cu Edi Constantinescu

Login