Majesty

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
  • default color
  • black color
Home Revista Semnificatii Cuvinte colorate - de Denisa Stamate Schimbare, schimbari, cea mai importanta schimbare

Schimbare, schimbari, cea mai importanta schimbare

Anul acesta a fost anul cu cele mai multe schimbări pentru mine. Am schimbat statutul de şomer cu statutul de angajat, după care iar am devenit un om fără loc de muncă. Am schimbat raportarea mea la scris si la blog şi am început să scriu de 3-5 ori pe săptămână pe blog. Am devenit dintr-un blogger oarecare, editorialist al unui trust de presă creştin. Am schimbat programul full time pe muncă part time. Am schimbat munca de birou pe munca de acasă. Am schimbat ţara, computerul, casa, numărul de telefon, stilul de viaţă. Am schimbat magazinele în care îmi fac cumpărături şi moneda în care îmi cumpăr pâine şi ceai. Am schimbat prieteniile reale pe conversaţiile online, am spus la revedere în două rânduri care mi-au sfâşiat inima şi, din păcate, doar o dată m-am întors la cei mai dragi. Cam multe schimbări de aşezat sub umbrela unui an, nu?

Dar aşa cum scria cineva pe Facebook săptămâna trecută, viaţa noastră este asemenea anotimpurilor, într-o permanentă schimbare. Şi chiar dacă schimbările nu se petrec într-un ritm alert, pe parcursul unei vieţi tot putem nota multe schimbări la care trebuie să ne adaptăm. Într-un fel, omul ar trebui să fie foarte obişnuit cu schimbarea, omul ar trebui să înţeleagă faptul că schimbarea face parte din normalul vieţii. 

Vremea se schimbă, uneori chiar pe parcursul unei zilei, şi parcă de fiecare dată când începe ploaia numai oameni supăraţi întâlnesc. Nu a venit ploaia de atâtea ori în viaţa noastră? De ce nu ne-am obişnuit deja? Relaţiile se schimbă, cunoaştem oameni noi, pierdem legătura cu oamenii vechi. Uneori avem prieteni care ne devin iubiţi, apoi soţi; alteori avem părinţi care ne devin prieteni şi necunoscuţi cu care împărţim o cană de ciocolată caldă şi un biscuite cu ghimbir. Cea mai bună prietenă devine domnişoară de onoare, fratele preferat devine singurul frate, un necunoscut donatorul inimii sau rinichiului de care avem nevoie. Corpul se schimbă. Ne naştem fără păr şu cu gingiile goale pentru ca 5 ani mai târziu, 14 ani, 18 ani mai târziu să avem dinţii definitivi, statura unui adult, trăsăturile formate. Şi încă mult mai avem de „crescut” după aceea. Avem pielea într-atât de elastică pentru a fi acoperământ şi găzduire potrivită pentru mamă şi copilul ei timp de zeci de săptămâni. Şi doar câteva secunde fac diferenţa dintre o femeie foarte însărcinată şi o mamă de nou născut. 

Toate se schimbă şi toate ne schimbă. De la copiii cuiva ajungem soţia altcuiva. Apoi mama celui mai frumos copil din lume. Apoi bunică îndrăgostită iremediabil de nepoţeii ei, trăind alături de bătrânelul ei. Este un mister pentru mine cum, în efervescenţa atâtor schimbări, noi oamenii rămânem reticenţi la schimbare. Orice este diferit de confortul nostru este respins, evitat, redus la tăcere şi înlăturat. E un mister de ce nu îmbrăţişăm schimbarea ca pe ocazia de a deveni, asemeni unui actor, contopirea dintre ce am fost şi ce suntem. E un mister de ce nu vrem să încercăm şi altceva, pe cât de deschişi la minte şi la suflet ne declarăm. Şi cel mai mare mister este pentru mine de ce, eu care mă opun schimbării, accept aşa de greu prezenţa şi implicarea în viaţa mea a unui Dumnezeu neschimbător. 

Poate că Dumnezeu ne pare prea iertător sau prea neiertător. Sau ne pare nepăsător, neimplicat, tăcut. Sau ne dearnjează prezenţa Lui în mijlocul sărbătorilor de iarnă sau de primăvară. Dar rareori El este aşa cum ne pare nouă. Dumnezeu este iubire. Nu ştim noi ce este iubirea, care ne topim de dragoste şi dor şi apoi ne este indiferent ce am iubit odată. El este drept. Nu ştim noi oamenii ce înseamnă dreptatea, ca noi judecăm strâmb. Dumnezeu este iertător. Nici asta nu ştim noi oamenii ce înseamnă, când ne enervează şi cineva care ne calcă pe picior sau ne îmbrânceşte. Dumnezeu este acelaşi, ieri, azi şi în veci. (Evrei 13, 8) Acesta este Dumnezeu pe care Îl serbăm născându-se într-o iesle, acesta este Dumnezeu pe care Îl serbăm înviind dintr-un mormânt, acesta este Dumnezeul pe care ar trebui să Îl acceptăm în vieţile noastre schimbătoare, ca pe ceva şi Cineva care nu se schimbă niciodată. El este exact măsura aceea de „mereu” şi „la fel”, confortul permanent în mijlocul schimbărilor permanente din viaţa noastră. 
Să aveţi o săptămână în care să simţiţi cea mai mare schimbare!

 
Doneaza

In obiectiv

credinta
COPIII RUSINII

Majesty Toolbar

Majesty Toolbar

MajestyRSS

MajestyRSS

Acum ascultati:

Majesty Tv

Oameni si Perspective - cu Marius Stanescu

Altar de Seara - cu Petre Danci

Oxigen - cu Edi Constantinescu

Login