Se întâmplă în viaţa aceasta scurtă să rămânem ancoraţi în momentele dureroase care au săpat cicatrici ce încă dor. Se mai întâmplă să purtăm ranchiună unor persoane care ne-au făcut rău, păstrând viu fiece detaliu al suferinţei trecute. Şi se mai întâmplă frecvent să strangem la piept amintiri dragi, preţioase, care fac prezentul nesatisfăcător. Nimic din ce trăim acum nu este la fel de rău ca “acel” moment, nici la fel de frumos ca amintirea cererii în căsătorie, naşterea primului copil după numai 2 ore de travaliu sau primul salariu. Acum nimic nu se mai compară cu ce a fost, fie e mai bine, fie mai rău.
Se mai întâmplă ades să ne ţinem cu toată puterea de oameni care ne fac rău conştient – ei ne fac şi mai mult rău, noi ne ţinem şi mai strâns, de teama că rămânem singuri, Şi atunci suntem ca în povestea aceea cu maimuţele şi capcanele din nuci de cocos.
Se spune că undeva, într-o ţară îndepărtată oamenii obişnuiau să prindă maimuţele folosind nişte capcane făcute din ceva foarte simplu şi ieftin. Oamenii aceia foloseau nuci de cocos care erau pe placul maimuţelor şi care reuşeau să le atragă destul de repede în capcană. Totul era că acele nuci de cocos aveau o gaură în mijlocul lor şi în acea gaură exista o gustare delicioasă căreia maimuţele nu puteau să îi reziste. Problema era însă că atunci când o maimuţică îşi băga mâna în interiorul nucii de cocos pentru a lua gustarea, nu mai putea să o scoată. Pumnul strâns care apucase gustarea era prea mare pentru a mai fi scos din gaura aceea. Astfel, micuţa se trezea într-o capcană la care nici măcar nu se gândise. Dacă doar i-ar fi trecut prin minte să renunţe la cadoul acela şi şi-ar fi desfăcut pumnul, maimuţica ar fi reuşit să scoată mâna şi să fie liberă. Dar nu voia nicicum să renunţe la gustarea ei.
Noi suntem exact ca această maimuţică naivă. Credem că dacă ne ţinem strâns de ceva înseamnă că am apucat ceva bun, ceva valoros, ceva de dorit, dar în realitate nu avem nimic. Pur şi simplu am devenit captivi ai unei situaţii, ai unui concurs de împrejurări, victimele unei pasiuni pe care nu o putem controla. Ne dorim ceva şi nu putem accepta că acel lucru ne va fura libertatea. Sau nu putem accepta că ce ţinem acum în mână este doar o iluzie, asemenea unui fum de paie.
Dumnezeu ne doreşte cu palmele deschise, pentru ca El să pună acolo ceva mai mult şi ceva mai bun. Şi dacă El scoate ceva sau pe cineva din viaţa ta, nu înseamnă că lasă locul gol. Deschide palmele ce ţin rămăşiţele trecutului, răutăţii, remuşcărilor, răzbunării - nu uita să-ţi aminteşti că toate acestea te ţin prizonier. Lasă loc liber pentru picătura de parfum scump pe care o picură Tatăl în fiecare zi!
