Halloween este o sarbatoare seculara, care combina sarbatorirea recoltei de toamna cu obiceiuri specifice acestei sarbatori, cum sunt costumarea, “colindatul” din casa in casa pentru bomboane (traditionalul “trick or treat”, farsele si decoratiunile bazate pe imagini ale mortii si supranaturalului. Desi pana la finele secolului 20, Halloween a fost privit ca o sarbatoare pentru copii, in ultimii ani, activitati precum purtarea unei masti, petrecerile cu costume, decoratiunile tematice si cat mai infricosatoare au devenit, in egala masura, si o preocupare a adultilor.
Ce inseamna de fapt “Halloween”?
Numele Halloween (scris original Hallowe'en) este abrevierea cuvintelor All Hallows Even(ing), adica ziua dinainte de Ziua tuturor sfintilor (1 noiembrie), o sarbatoare catolica ce comemoreaza sfintii si martirii crestini - eveniment ce a inceput sa fie celebrat inca din evul mediu. In realitate, noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie era o noapte de veghe. De regula, originea acestei sarbatori este si mai veche de evul mediu, de pe vremea unui festival pagan irlandez cunoscut sub numele de Samhain (insemnand sfarsitul verii). Ceremonia preistorica marca sfarsitul verii (de unde si trecerea la ora de iarna la sfarsitul lunii octombrie) si debutul iernii, eveniment ce era serbat cu focuri de tabara, mese imbelsugate, sacrificii umane si pomenirea mortilor. In ciuda catorva similitudini tematice, istoricii moderni neaga faptul ca 1 noiembrie a fost desemnata ziua mortilor pentru a “crestiniza” sarbatoarea pagana a irlandezilor.
Primele manifestari ce pot fi atribuite sarbatorii de Halloween isi au radacinile in sarbatorile legate de 1 noiembrie (ziua tuturor sfintilor) – o zi de rugaciune pentru sfinti si martiri - si 2 noiembrie (ziua tuturor spiritelor) – o zi de rugaciune pentru spiritele celor morti. Printre obiceiurile preluate sunt aprinderea de focuri de tabara, ce simbolizeaza calvarul sufletelor pierdute in purgatoriu, mersul din usa in usa si rugaciunile pentru cei morti, in schimbul unor prajituri speciale. In ciuda faptului ca exista asemanari intre Halloween-ul din vechime si cel contemporan, cei care participau la aceasta sarbatoare numai in urma cu un deceniu nu l-ar recunoaste in manifestarile de astazi. Astazi, rugaciunile nu au nimic de-a face cu Halloweenul, ba chiar cred ca nimeni dintre cei care sarbatoresc pe 31 octombrie nu se gandeste macar o secunda la asa ceva.
Sa ne gandim numai la decoratiunile folosite de Halloween: vrajitoare, vampiri, pietre funerare prin case sau prin vitrinele magazinelor, fantome, demoni, spiritusi, cadavre sfartecate sau cu rani care mai de care mai groaznice, sange, ingeri ai intunericului. Unele dintre casele din cartierul meu sunt decorate intr-atat de macabru incat nu-mi doresc decat sa le ocolesc. Nu mai curand de ieri ma aflam intr-un magazin in care imi faceam cumparaturile curente, cand au inceput sa se auda din difuzoare niste tipete care am crezut ca sunt orice, numai regizate nu. Cand colo era o inregistrare cu tot felul de sunete sinistre, menite probabil sa iti induca atmosfera potrivita si sa iti faca pielea de gaina.
Ce se afla de fapt dincolo de aspectul comercial? Sa ne uitam la cateva practici specifice acestei sarbatori:
- Costumarea: in samanismul traditional, costumele erau purtate pentru a ascunde prezenta cuiva, astfel incat spiritele rele sa nu recunoasca persoana si in consecinta sa se inlesneasca comunicarea cu lumea spiritelor. Costumarea cu capetele sau pielea / blana animalelor era considerata suficient de puternica pentru a conferi puterea animalului oricui se imbraca astfel.
- “Cursa” dupa mere: unul dintre obiceiurile indragite de copii este acela de a prinde – folosindu-si numai gura - cat mai multe mere, fie dintr-un vas cu apa, fie de pe o sfoara pe care sunt agatate, in timp ce ei sunt legati de maini. Acelasi “joc” era in Roma antica un ritual de prezicere care ar fi ajutat pe cineva sa isi descopere viitorul partener de casatorie.
- Trick or Treat: obiceiul de a merge din casa in casa are originea in practica druizilor de a bate la fiecare usa pentru a cere diferite obiecte pe care le foloseau ulterior la focul de tabara traditional. Initial, “trick or treat” se petrecea in felul urmator: daca cei solicitati nu ar fi dat ofrande de mancare spiritelor, acestea ar fi venit sa ii bantuie pe cei vii. Druizii credeau ca esecul in a le face pe plac zeilor ar avea consecinte cumplite, printre care si o razbunare sangeroasa.
Si ma intreb: de ce sa ne expunem copiii (cele mai sensibile si mai usor de impresionat fiinte) la asa ceva? De ce sa ii imbracam in diferite costume si sa-i obisnuim cu practicile intunericului spiritual? De ce sa le prezentam filme si desene animate cu vrajitori si magie, pentru a le trezi interesul in ocultism? Si ca adult, orice vedem, orice auzim, orice doar ne trece prin fata ochilor o secunda, toate raman in mintea noastra si ne influenteaza perceptia despre viata. Dar, veti spune, “e doar ceva de amuzament. Noi nu credem in spirite si in fantome, e doar un pretext pentru a ne simti bine inca o zi pe an”. Daca ne gasim placerea in ceva ce este legat, la baza, de raul spiritual, avem certitudinea ca nu vom fi niciodata afectati de aceasta? Doar si in participarea la asa ceva, nu ne implicam cumva in ceva ce nu incurajeaza frumosul si viata, ci dimpotriva? Daca sarbatoarea aceasta are in ceva ceva pagan, de ce participa crestinii la ea? Si cand Ioan scria “Preaiubitule, nu urma raul, ci binele. Cine face binele, este din Dumnezeu: cine face raul, n-a vazut pe Dumnezeu” – oare nu se aplica aceasta si la sarbatorile asemenea Halloween-ului?
Si merg un pic dincolo de sarbatoarea in sine, si ma intreb: de ce sa ne bucuram atat de mult de ceva ce ne agreseaza vizual si auditiv? De ce sa aducem si mai multa violenta si frica in vietile noastre? Oare nu ne sunt suficiente “imaginile socante” distribuite cu lingura plina in ziare si in jurnalele de stiri? Oare nu cumva ne-am saturat de rau si de rele si ne-ar conveni mai mult o viata ceva mai placuta? Si oare, ma intreb si eu, de ce nu suntem la fel de incantati sa celebram si viata la fel de mult cum celebram moartea? De ce nu suntem la fel de bucurosi sa traim bine si cat mai mult, sa avem o viata lipsita de problemele pe care le cauzam singuri? De ce ne preocupam atat sa dam de mancare celor ce nu mai sunt in Sambata mortilor, dar ii ocolim pe cei care sunt inca in viata? De ce participam la sedinte de spiritism ca sa vorbim cu cei de pe lumea cealalta si lasam lucruri nespuse celor cu care ne intalnim zi de zi? Ma intreb si eu…
