Majesty

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
  • default color
  • black color

Dusmanul cel mai mare

Din ce in ce mai des ma intalnesc cu romani. Daca ei ar fi ca mine, singuri si tacuti, probabil ca i-as identifica mai greu. Fiind insa cu copiii, cu sotii lor, vorbind romana tare si apasat prin orice magazin, dar incet si balbait in engleza, este imposibil sa nu-mi indrept macar urechile ca sa aud ce fac sau spun “ai mei”. Ii observ uneori si ma intreb oare ce cauta ei in tara asta, ce asteapta ca ea sa le ofere, ce vor sa primeasca pentru ca au ajuns aici? In general, ocupatiile sunt cele cunoscute, dar e interesant sa auzi si povestea dinainte. Sa afli de fapt motivul fugii lor spre o tara, oarecare, diferita de cea natala. 

Din nefericire, am intalnit destul de multi romani care au plecat numai pentru bani. Care nu sunt interesati sa echivalarea studiilor (putinii care le au) sau de permis de munca. Care vorbesc despre Romania ca despre un frate vitreg de care abia au asteptat ca sa scape. Care compara orice alta tara cu Romania, ca si cum aici ar fi raiul (si nu e nici pe departe, asta pot garanta!) Ma intreb de unde atata ura si resentiment? De unde iesa atata superioritate fata de cei de acasa si oare e asa de autentica pe cat se vrea sa para? De ce suntem atat de bej in Romania, dar atat de colorati si plini de viata intr-un alt loc? De ce spunem tacut ca suntem romani, dar clar si raspicat ca venim din Anglia, Belgia, Franta, Italia? De ce ne facem rau singuri si ne suntem cei mai mari dusmani, nutrind toate acestea?

Plecarea aceasta in pribegie este o experienta enorma si parca - in timp ce ma asteptam sa fiu cineva -, imi dau seama ca sunt un nimeni. Plecarea mea si sosirea aici nu s-au facut prin niciun merit personal. A fost Providenta, noroc, destin, cum vreti sa-i spuneti. Si pe langa lucrurile multe si consistente pe care le invat aici in fiecare ora, este ceva ce abia invat sa fac: sa renunt la a mai gandi rau si prost. Cu alte cuvinte, sa nu las resentimentele si prejudecatile sa ma conduca la rautate. Sa nu las nenorocul pe care l-am avut sa se transforme in cuvinte otravitoare. Sa invat sa cunosc lucrurile nu dupa zgomotul pe care il fac, nici dupa stralucirea aparenta pe care o au. Sa incep sa invat o limba noua, pe care sa o poata auzi si si cel surd, sa o poata citi si cel orb: bunatatea. Ca din dusmanul meu cel mai mare sa devin cel mai bun prieten. 

Pentru ca oricat ai incerca, in orice tara te-ai afla, si orice pozitie ai ocupa, nu vei reusi sa multumesti pe toata lumea. Dar nu-ti face probleme, aplauzele lui Dumnezeu se aud cel mai tare si dureaza cel mai mult. 

 
Doneaza

In obiectiv

credinta
COPIII RUSINII

Majesty Toolbar

Majesty Toolbar

MajestyRSS

MajestyRSS

Acum ascultati:

Majesty Tv

Oameni si Perspective - cu Marius Stanescu

Altar de Seara - cu Petre Danci

Oxigen - cu Edi Constantinescu

Login