...renunţarea îţi devine obicei. Aşa spunea Vince Lobardi, antrenor de fotbal american, care a reuşit să antreneze suficient de bine echipa Green Bay Peckers astfel încât aceasta să fie pe locul întâi de 5 ori în 7 ani în Liga Naţională de Fotbal, 3 dintre titluri fiind obţinute în 3 ani consecutivi. Aceasta se întâmpla prin anii 60, nici nu cred că sunt prea mulţi care să fi auzit de Lombardi, mai ales că în România nu există un interes special faţă de fotbalul american. 

În urmă cu aproape 3 luni, stăteam cu inima la 2011 şi cu mintea la 2012. Aveam să las în urmă un an în care am trăit foarte intens şi aproapele, şi departele, în care am învăţat să trăiesc cu foarte puţin şi să depind de Dumnezeu la fiecare pas. Fusese un an în care am cunoscut câţiva oameni extraordinari, fără de care şederea mea în Anglia ar fi fost un coşmar. 

Toţi trăim între 4 pereţi. Că-s mai înalţi sau mai strâmbi, că-s pictaţi în culoarea cerului, că sunt decoraţi cu postere multicolore, că-s îmbibaţi de parfum sau fum de ţigară, pereţii tot 4 rămân. 

4 pereţi înseamnă acasă, înseamnă protecţie, umbră şi biblioteci cu cărţi.

4 pereţi acceptă să fie găuriţi, astupaţi, coloraţi sau tapetaţi. 

4 pereţi sunt martorii chiotelor de bucurie, cererilor în căsătorie, scâncetelor timide în noapte şi ai lumânărilor suflate cu dorinţe secrete în minte.

Atunci când m-am născut, Dumnezeu a ales să mă aşeze în cea mai bună familie pentru mine. El m-a plantat în mijlocul unor oameni harnici, complecşi şi cu o etică bună a vieţii. Nu m-au crescut în puf, dar s-au străduit şi au reuşit să-mi ofera şanse pe care ei nu le-au avut. Nu ştiu cum au plătit, dintr-un singur salariu, un an de grădiniţă de limba engleză înainte de revoluţie. Nu ştiu nici ce i-a făcut să îmi pună meditator la engleză în clasa a V-a, pe vremea când engleza nu era aşa de folosită. Poate pentru că au văzut că am o rapiditate anume de a învăţa limbi străine. Poate că altele au fost motivele, nu le cunosc.