EXTRAORDINAR - ăsta e cuvântul care-ar caracteriza cel mai bine concertul susţinut aseară la Sala Palatului de regele muzicii gospel, Jessy Dixon.
Dar să încep cu începutul...
Trebuie să recunosc că aveam ceva emoţii cu privire la un aspect legat de evenimentul de aseară, şi anume - publicul. Ştiam de la organizatori că săptămâna trecută erau foarte multe locuri neacoperite, iar opţiunea de a anula concertul începea să prindă un contur tot mai bine-definit. Cu toate astea, nu numai că nu a fost anulat nimic, dar sala a fost plină-ochi. Trăiam prima minune... Mai exista apoi o strângere de inimă cu privire la reacţia publicului. România nu este o ţară familiarizată cu muzica gospel, deci exista riscul să avem parte de "surprize" şi la acest capitol.
Dar toate aceste temeri au fost spulberate odată cu intrarea Paulei Seling pe scenă, a corului fenomenal format din români (da!) şi a orchestrei. Paula a dat dovadă înc-o dată de un profesionalism şi-o modestie exemplare prin atmosfera creată în deschiderea concertului. Jessy a intrat pe scenă în ropote de aplauze, aplauze cam sfioase totuşi. A fost singurul moment de sfială de pe parcursul întregii seri. Pentru că maestrul a ridicat sala în picioare de la primă piesă - "Amen". Dacă aş afirma că a fost o seară incendiară, aş putea fi suspectată de frivolitate. Şi totuşi o să-mi asum riscul şi o să afirm cu toată inima: a fost o seară incendiară. Să explic...
Muzica gospel este prin definiţie o muzică ce nu te lasă lipit de scaun. Este o muzică ce răvăşeşte şi copleşeşte. Este o muzică puternic emoţională, dar violent raţională în acelaşi timp. Şi cum ar putea fi altfel decât aşa când însuşi cuvântul "gospel" înseamnă "Evanghelie"? Dacă nu Evanghelia ar avea o putere atât de mare încât să zdrobească inimi de piatră, ce altceva ar putea-o face? Ei bine, ăsta e efectul gospel-ului. Dar efectul a fost dublat prin interpretarea cântăreţului de gospel. Nu-l pot numi "show", pentru că m-aş minţi pe mine însămi şi pe voi, cititorii, deopotrivă. Acolo nu a fost ceva fals, ceva manipulativ, acolo a fost viaţă, a fost o forţă pe care doar interpretul care a trăit-o el însuşi poate s-o redea mai departe, publicului. Jessy nu poate fi numit un "show-man" de excepţie, eu l-aş numi un credincios de excepţie. Pentru că doar un om care a fost schimbat din interior către exterior poate avea impactul pe care acest mare om (şi) mare caracter îl are asupra auditoriului.
"Am susţinut concerte la începutul cărora organizatorii îmi spuneau să nu cumva să rostesc numele "Isus" pe scenă. Mi-au spus să-mi cânt repertoriul şi să plec. Am cântat evreilor şi ateilor. Am cântat oamenilor pentru care numele "Isus" nu avea nicio rezonanţă. Dar, niciodată, nu am putut să părăsesc scena fără ca să le vorbesc oamenilor despre bucuria pe care acest Isus a adus-o în viaţa mea. Aşa că nu pot părăsi nici această scenă fără să vă împărtăşesc şi dumneavoastră această bucurie". Aşa îşi începea Jessy Dixon mărturisirea de credinţă, aseară, pe scena Sălii Palatului, în faţa a aproximativ 4 000 de oameni. Viaţa lui era una goală, una lipsită de sens. Încerca să umple golul fumând marijuana. Asta îl urca pe culmi. Era "high". Dar era o iluzie, golul încă se afla în sufletul lui, lipsa de sens a propriei vieţi încă persista. Odată cu momentul în care L-a cunoscut pe Dumnezeul creştinilor şi pe Isus răstignit, nu a mai avut nevoie de marijuana ca să se simtă "high". Nu mai avea nevoie de halucinogene ca să simtă că este valoros, iubit şi acceptat. Pentru că trăia o certitudine care avea să-i schimbe irevocabil viaţa: Dumnezeul întregului Univers îl iubea. Un strop din această iubire a încercat să ne transmită şi nouă aseară. Vă-ntrebaţi poate dacă l-am crezut? Vă-ntrebaţi poate dacă nu ne-a trecut prin minte ideea că şi el este un ipocrit, un manipulator ca atâţi alţi evanghelişti "de marcă"? Ei bine, nu! Nu mi-a trecut nici un moment ideea asta prin minte şi da, l-am crezut. De ce? Simplu: pentru că SE VEDEA. Autenticitatea se deosebeşte de fals imediat dacă ai ochii formaţi pentru a le vedea pe fiecare dintre ele.
Aşadar, aseară, regele muzicii gospel a încetat de a mai fi rege. Sau, mai bine spus, ne-a oferit tuturor celor prezenţi rangul de "regi". L-am simţit "de-al nostru" şi el a înţeles acest lucru. A subliniat faptul că România este ca o a doua casă pentru el. A încheiat această seară minunată pe acordurile piesei "O, happy day" care a întregit bucuria celor prezenţi şi care a semănat un bob de speranţă în inima fiecăruia: oricine-ai fi, indiferent de păcatele tale, va veni o zi, va veni o zi când bucuria va inunda orice urmă de regret, orice lacrimă şi orice suferinţă. Aceea va fi ziua în care vei fi pe deplin convins că Isus ţi-a spălat toate păcatele! Pe toate! Apoi vei putea şi tu, la rându-ţi, să ajuţi la "vindecarea neamurilor" şi să faci din această lume un loc mai bun "pentru mine şi pentru tine"... "for you and for me"...
Alexa Pleşcan - Majesty.ro
written by Ana82, 11 octombrie, 2009
-
- -2
-
-
written by Razvan, 11 octombrie, 2009
Jessy Dixon a fost superb, la fel si concertul si corul, si mai ales dirijorul. In plus, am vazut acolo mai mult "Dumnezeu" decat in 10 slujbe la un loc. Felicitari organizatorilor si sper sa mai organizeze astfel de evenimente pt ca sigur o sa vin!
Bravo!
-
- -1
-
-
written by Milena P, 11 octombrie, 2009
-
- -1
-
-
written by Teo, 13 octombrie, 2009
-
- +3
-
-
written by Anana, 07 noiembrie, 2009
-
- +0
-
-
written by Anana, 07 noiembrie, 2009
Te iubim Jessy, intoarce-te si bucura-ne din nou cu bucuria, cu emotzia si credintza ta !
-
- +1
-
-
De comentariu. Si de reclama facuta pe acest site lui Jessy Dixon. Nu ma asteptam ca acest gen de muzica sa fie recomandat cu atata ardoare in acesta pagina, de altfel interesanta si placuta la citit.
Chiar mi-as dori cateva comentarii, macar ale celor care scriu editoriale , la muzica promovata de Jessy Dixon.