Majesty

Crestinul se afla intr-o lupta continua. Pe de o parte el se lupta in mod constant cu altii. Avand propriul punct de vedere la care nu prea e dispus sa renunte usor, pentru ca vrea sa fie de partea adevarului, el e dispus sa se razboiasca cu oricine, chiar sa se sacrifice intru pastrarea intacta a supremului adevar care-i motiveaza viata.

Pe de alta parte, el se afla intr-o permanenta lupta cu sine insusi. Cunoscandu-si limitele, el incearca sa atinga perfectiunea in viata aceasta. Stiindu-se pacatos, e atent zi de zi sa nu cumva sa isi hraneasca eul prea mult astfel incat acesta sa se umfle prea tare si sa explodeze distrugandu-i orice sansa la mantuire. Consecvent si sarguincios, el se autoevalueaza frecvent, isi pune tinte din ce in ce mai inalte, straduindu-se sa le atinga indiferent de cat l-ar costa.

Si pentru ca extenuat e in pragul colapsului emotional sau chiar si fizic, el il ia chiar pe Dumnezeu de guler cerandu-i socoteala privind inabilitatea sa de a-si slefui caracterul astfel incat sa se vada odata liber de pacat, vicii, poveri omenesti de tot felul. Vrea sa fie fericit insa, ciudat, calea spre fericire si-o croieste prin intunecata vale a nefericirii, nemultumirii, cartind adesea, murmurand printre dinti cuvinte marunte, dorinti ascunse care nu trebuie sa vada nicidecum lumina soarelui pentru ca altfel ce ar crede lumea despre el.

Interesat de a-si pastra numele curat, reputatia nestirbita, blazonul intact crestinul isi duce viata intre doua lumi. Aflandu-se intr-un permanent conflict emotional, dorindu-si cu ardoare cerul si realitatea de dincolo, el se vede nevoit sa isi duca existenta printre muritorii de rand, aici pe pamant. Problema e ca e greu sa iti doresti cerul atat timp cat pamantul te atrage atat de mult.

Fiecare are limitele lui, obisnuim a spune pentru a ne motiva lipsa de tarie in fata ispitei. Si apoi cedam. Ba chiar traim euforia dorintei implinite. Pacatoasa, injositoare, subumana, insa cui ii mai pasa. Ne-am abtinut atat de mult incat am luat-o razna! Nu-i mai bine oare sa cedam ispitei, pentru ca apoi sa ne putem ruga linistiti lui Dumnezeu pentru iertare?

Crestinul se afla intr-o permanenta lupta. Ceea ce pare a nu intelege este faptul ca exista, ca in fiecare lupta, victime. A ignora acest fapt este autoamagire. Trebuie sa renuntam la acest drog pentru a mai putea spera la un maine mai bun. Altfel, tot ce ne ramane e clipa. Traita, insa trecuta!

Eddie Ciobanu - MAjesty.ro