Duminica “Puterea tinde sa corupa, iar puterea absoluta corupe in mod absolut” Lordul Acton. Adevarata sau nu, afirmatia de mai sus este suficient de provocatoare. De doua mii de ani crestinii incearca sa gaseasca modalitatea cea mai potrivita de a se raporta la putere. Si cadrul cel mai bun pentru orice discutie referitoare la putere este trasat de un concept destul de vechi – banul.
Crestinul nu a stiut niciodata daca e bine sa ai bani sau nu. Daca i-a avut, s-a simtit pe undeva vinovat ca ii are – pentru ca Biblia vorbeste impotriva coruperii care poate veni o data cu ei. Daca nu i-a avut, el s-a simtit frustrat ca nu are suficient astfel incat sa faca ce spune Biblia – sa-ti ajuti aproapele la nevoie, sa te ingrijesti de cei care nu au cele necesare unui trai decent.
Mai mult, atunci cand aproapele lui are bani mai multi decat el, crestinul incepe sa se simta stingher, dezorientat, nestiind cum sa reactioneze sau sa se poarte cu cel de langa el. Pe nesimtite, el incepe sa emuleze comportamentul fratelui mai avut, a parea ce nu esti fiind mai important decat a fi ceea ce trebuie – tu insuti!
Daca ar fi sa cautam vinovati, sunt convins ca am putea gasi suficienti. Noi insine, pentru ca ne preocupa prea mult altii, altii pentru ca isi etaleaza opulenta fara rusine, biserica pentru ca nu a predicat niciodata un mesaj echilibrat privind saracia/bogatia, Dumnezeu pentru ca nu ne-a dat si mai mult, etc.
Conform unor studii recente, 37% din problemele maritale au de-a face cu situatia financiara a familiei. 70% dintre cupluri termina banii inainte de a le intra in cont salariul lunar. Majoritatea au nevoie sa se imprumute pentru a face fata unei situatii urgente precum o reparatie majora a masinii sau a casei. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca prea putini au bani pusi deoparte pentru zile negre.
Biserica a predicat in mod traditional o Evanghelie a saraciei, pentru ca e foarte dificil pentru un om bogat sa intre in cer. De aceea banul si bogatia au fost in general privite ca pacatoase. Numeroase ordine calugaresti au fost instituite de-a lungul vremii cu unicul scop de a consuma cat mai putin si a aduna cat mai mult. Pentru Biserica si putinii care o conduc! Aceasta este o extrema. Cealalta – Evanghelia prosperitatii care motiveaza individul sa adune cat mai mult pentru a putea realiza lucruri cat mai mari. Dumnezeu vrea de la noi sa fim fericiti, bogati si activi in sustinerea Bisericii si ajutorul acordat altora.
Nimic rau in cele doua variante. Numai ca ele sunt extreme si am fost invatati ca se exclud reciproc. Ori esti sarac de-al nostru, ori esti bogat, de-al lor. Si astfel Evanghelia pe care o predicam este una incompleta. Si suntem handicapati in incercarea noastra de a ne adresa celor care sunt diferiti de noi!
Isus a stat la masa si cu bogatii si cu saracii. Banii nu au fost niciodata o problema pentru el. De ce ar fi pentru noi?!
Eddie Ciobanu - Majesty.ro
