Joi De obicei, adorm la filme. Dar nu pot uita o replică a unui actor celebru pe care am asimilat-o probabil înainte de a adormi : You make me wanna be a better man, adică Mă faci să îmi doresc să fiu un om mai bun. El îi spunea ei, care ceruse un compliment. Cuvintele acestea sunt atât de puternice, încât de fiecare dată când îmi revin în minte, simt durere.
Dacă aş vrea să reduc dragostea la pură raţiune sau practică, aşa ar suna. Pentru mine. Iar dacă aş alege obiectul iubirii mele, ar trebui neapărat să mă provoace la asta – să fiu mai bun. Atunci aş avea încredere să mă pierd, să mă îndrăgostesc.
Dragostea de astăzi e departe de a mai fi asta. Mă uit la doi cunoscuţi de când s-au întâlnit…el era morocănos, nu foarte prietenos, ea mai bine de atât, dar selectivă şi cu toane. Când el greşea şi îndrăzneai să glumeşti aluziv, ea sărea ca o leoaică apărându-i identitatea. Când ea ar fi fost îndemnată la mai mult, el îşi arăta protecţia lăsând-o aşa. Nu au crescut în sus, ci s-au încolătăcit unul în altul şi mai temeinic. Se înţeleg excelent. Dragostea lor sună altfel : Mă faci să mă simt bine în pielea mea. Mă simt acceptat, abia cu tine sunt natural.
Nu că dragostea nu ar accepta naturalul, dar tocmai această acceptare obligă la mai bun. Ştiu că ea mă iubeşte oricum, dar pentru a o face fericită, ce-ar fi să-i dau tot ce pot ? Ce-ar fi să cresc prin dragostea care mi se oferă ? Ce-ar fi să…ofer ?
Declaraţiile curg şuvoi. Ne iubim soţia, copiii, Îl iubim pe Dumnezeu…şi asta nu de azi, de ieri, ci de când ne ştim. Şi ne ştim la fel, neschimbaţi. Te iubesc ca-n prima zi. Pentru că sunt acelaşi din prima zi. Religia, marea iubire a noastră către cer, ne oferă cadrul comod al sacrificiului etern uni-lateral – din partea lui Dumnezeu. El a murit pentru noi, El să dea hrană copiilor săraci, El să ne scoată din criză. Eu m-am trezit credincios, nu ştiu să fiu altfel, nu e bine să renunţ…că oricum nu mă solicită cu nimic spiritualitatea. Te întreb timid : îţi doreşti să fii mai bun ? Nu mai bun ca adversarul, pentru că ai fi câştigat imediat ceva material, ci mai bun în sensul sugestiilor conştiinţei. Ai cumpărat în ultimul an flori pentru soţia ta din pasiune ? Ai plătit oamenii care muncesc pentru tine mai mult, proporţional cu creşterea profitului ? Ai dăruit din ale tale pentru binele altora ?
Într-o oarecare măsură, ceea ce am scris nu are rost. Sunt unele lucruri care nu se spun niciodată, dar se fac mereu. (Dragostea cu de-a sila nu se poate). Dar nu vreau să te îndemn, ci să te diagnostichez. În cazul în care…Religia nu te face mai bun…nu ai religie. Eşti un făţarnic plin de declaraţii pompoase. Soţul nu te-a cizelat / soţia nu te-a civilizat…nu vă iubiţi. Vă scufundaţi împreună. Diferenţa dintre ceea ce eşti şi ai fi putut fi nu există.
Dar când, din cauză că iubeşti, simţi că o forţă nevăzută te propulsează spre un standard superior, atunci…Diferenţa dintre mine eşti tu, cel care mă iubeşti. Scumpa mea soţie. Frumosul meu copil. Bunul meu Dumnezeu. Dragostea ta mă convinge în linişte, mă sapă fără praf, mă împinge natural către un « eu » perfect, căci te iubesc cu minte ( cuminte) şi sunt convins că e bine să mă ia sufletul pe dinainte.
Cosmin Vlahopol - Majesty.ro
multumesc!