Majesty

Nu e adevărat că trebuie să fii 100% transparent, adică să emiţi spre exterior tot ceea ce ţi-a trecut prin cap. Din păcate, ne trec prea multe pe acolo să le mai putem expune publicului larg sau chiar celor care le stârnesc. Facem prea multe prostii, de care ne e ruşine chiar nouă când le realizăm, darămite să le mai înşirăm în târg.
Nu afirm acestea decât dintr-o raţiune clară : protejarea ascultătorului. Un soi de drag de om. La un anumit nivel, o doză de bun-simţ.

Nimic nu doare mai tare ca vorba nepotrivită. Iar atunci când ai greşit şi, drept bonus, îţi arogi tupeul de a ambala cu dezinvoltură acea greşeală în cuvinte şi a o slobozi, atunci mă deranjează şi concluzionez că eşti ignorant.

Ai gândit o prostie, să-ţi pară rău ! Ai gânduri murdare, să-ţi fie ruşine ! Te uiţi la interlocutor şi în mintea ta îl denigrezi, stai deasupra lui cu emfază, atunci îţi urez să-ţi vină rândul ! Din păcate, prostiile ies călare pe vorbe, gândurile murdare sunt poante sau bravade reuşite, denigrarea e adresată direct în faţă, ameninţător. Nu mai există lucruri care nu se spun.

Nu mai este linişte. Nu se mai măsoară vorbe. Uneori, liniştea e primul pas spre resorbirea păcatului comis deja, în faptă sau gând. N-ai trecut la a nu-ţi mai fi ruşine să ieşi cu el în public, mai ai o şansă !

Dar atunci când, după alegeri, înainte ca partidul tău să afirme sus şi tare că ceilalţi au câştigat prin fraudă, furt şi înşelăciune şi să pornească războiul cinstei contra mizeriei, tu, care ai făcut, ştii şi ar fi mai bine pentru toţi să taci, ieşi în public şi spui : « maşinăria lor a fost mai bună ca a noastră. », adică, am furat toţi, şi noi şi ei, dar ei mai bine… ?!

Rectific, “v-am furat toţi, pe voi, am luat din cinstea voastră, voturile voastre, singura putere care v-a mai rămas, aceea de a alege…noi v-am furat şi vă spunem în faţă. Şi mâine vom striga în piaţa mare să se prindă hoţul. Şi suntem la fel, dar votaţi-ne. Şi ne batem joc de voi, şi o declarăm.”

Atunci care e şansa ta?
Dacă s-ar putea scutura de mizeria aşternută pe ele de veacuri, cuvintele ar vorbi.

 

 

Cosmin Vlahopol - Majesty.ro