Majesty

În mintea mea, am luptat mereu să accept că „doar sufletul contează”. Pari extremist dacă nu trăieşti aşa, nu te integrezi. Oricând se aşază un ciudat lângă tine, trebuie să fii capabil să te porţi normal. În plus, încrederea trebuie să fie maximă: deşi cineva declară una, dar arată alta, să crezi că se poate. Nu ne mai împiedicăm de tipare, etichetă, ţinută corespunzătoare, aparenţe. Nu ai voie să judeci după asemenea standarde. O femeie e pură, deşi e goală. Un bărbat e serios, deşi e îmbrăcat fistichiu şi e beat. Eşti liber de interior. Exteriorul e în afara ta. Valoarea e în sine.

Nu judeca după aparenţe, nu mai pune preţ pe cele lipsite de esenţă.

Eu nu mai pot crede asta…oricât am luptat.

E vorba de intuiţie şi logică. Nu prea m-au înşelat. Am perceput şi interpretat aspecte exterioare şi le-am înăbuşit concluziile, dar în final m-am întors la ele. Ceea ce iniţial era o neglijenţă a ţinutei s-a dovedit ulterior o atitudine de viaţă. Eleganţa se traducea mândrie. În natură, aisberg-ul e rece peste tot unde ai pune mâna; de ce aş fi nevoit să cred că e călduţ? De ce nu ar conta detaliile, învelişul, „fustele cepei”? Dacă la piaţă le găseşti stricate, o arunci şi gata. La oameni, deja nu mai e aşa simplu…Sub goluri, cică s-ar piti comori imense…Eu unul nu le-am găsit.

Orice companie serioasă angajează oameni care preţuiesc ţinute, în special au grijă de ţinuta lor oficială. Un agent de vânzări care vrea să aibă succes înţelege mai întâi ţinuta office, cum e obligat de context să se îmbrace. Veţi vedea că, în ciuda sloganului „sufletul contează”, foarte puţini vor cumpăra de la un agent în blugi şi cu plete. În schimb, unul în pantaloni închişi la culoare şi cămaşă deschisă va vinde chiar cu mai puţine cunoştinţe. Pentru că oricât ne-am alinta, aparenţele contează.

E ca şi cum degetul meu nu ar fi parte din mine. Exteriorul e totuşi o reverberaţie a interiorului. Modul cum arăt exprimă ceea ce gândesc. În plus, oricât nu am vrea să fim judecaţi aşa, pentru că „implorăm”o mie de şanse, judecăm aşa pe oricine ne calcă teritoriul. E cu siguranţă mai simplu aşa: te aştepţi la ceva, aparenţele trebuie să confirme, te protejezi făcând o selecţie a intenţiilor.. Maşina scoate fum. Fumul îmi e de folos pentru că ştiu  ce urmează. Benzină, ulei…îl pot ignora, dar cândva va ţipa. Atunci va fi clar: originalul va întâlni surogatul şi suprapunerea imperfectă va fi jenantă. Aparenţele sunt focul de pe dealuri când vin turcii. Ne sunt utile când suntem noi cotropiţi, dar insistăm să nu ardă când atacăm.

Ei doi au fost aşa. Transmiteau nişte mesaje opulente uneori, provocatoare mai mereu, din partea ei. Cu anumite obsesii, dar tineri şi neliniştiţi…deci „sufletul contează”, ce e pe deasupra mai trece. Dar a venit un moment în care au avut de ales. Poate le-a fost poftă, poate aveau nevoie…pentru un câştig material, au lăsat tot ce e mai rău la iveală. A ţipat. Acele semnale palide, semne discrete ale unor atitudini cu rădăcini adânci, au năvălit şi a fost…jenant.

Gândeşte-te la ceea ce spui despre tine. Până şi faptul că promovezi o imagine falsă despre tine e…minciună. Încet, imaginea pe care o afişezi doar pentru contrast şi originalitate va sălăşlui înăuntru, înlocuind ceea ce eşti. Aparenţele sunt parte din tine. Dacă ele nu contează, tu…?

 

Cosmin Vlahopol - Majesty.ro