Majesty

Când eram mic, mama nu mă lăsa să-mi exprim recunoştinţa
Decât printr-un singur cuvânt:
Sărut-mâna!
Darul primit, astfel mulţumit, mă copleşea.

Când am mai crescut, în aşa fel încât să pot avea egali,
Spuneam demn: Mulţumesc!
Iar celor care încă se uitau la mine în jos,
Le completam strategic: Mulţumesc frumos!

În ultima vreme, de când împart mulţumirea din maşină,
Fără să mai cobor,
Cu geamul fumuriu întredeschis,
Cu ochelarii de soare ascunzându-mi ochii…
Spun uşor sec: Mersi!

Sau mai bine dau bani şi îmi mulţumeşte tot el.

Dacă o mai ţin aşa,
În curând toată lumea va trebui să vină înaintea mea
Cu Sărut-mâna!

Şi o voi lua de la capăt
În direcţia opusă creşterii.


Cosmin Vlahopol - Majesty.ro