Joi De curând, un articol de pe descoperă.ro povesteşte despre…
Un britanic care vreme de 10 ani a trăit cerşind si dormind pe străzi este astăzi recunoscut ca un geniu, după ce a compus o simfonie fără a avea vreo pregătire muzicală, şi a ajuns milionar.
Se pare că o traumă (moartea fiului său imediat după naştere) ar fi declanşat în mintea lui o „viziune muzicală”, timp de mai mulţi ani nereuşind să exteriorizeze partitura pe care şi-o imagina, ducând chiar o viaţă de mizerie, ca cerşetor şi departe de familie. Recuperat de un cântăreţ de jazz de pe stradă, acesta l-a ajutat să aştearnă pe hârtie ceea ce auzea, moment în care pentru el viaţa a reînceput, refăcută în mai toate domeniile.
În plus, simfonia sa a ajuns la celebra Orchestră a Filarmonicii din Londra, unde a fost unanim apreciată. "Simfonia îngerilor lui Stuart" va fi interpretată în premieră în această toamnă la Royal Albert Hall şi va face parte de pe coloană sonoră a unui film documentar BBC care spune povestea lui Stuart Sharp Rexford.
Specialiştii sunt uimiţi: „Este uimitoare şi cu atât mai remarcabilă cu cât a fost compusă de către un neprofesionist", declara recent Alan Wilson, dirijorul Filarmonicii din Londra. "Este la fel cum cineva ar face o operaţie pe creier impecabilă fără să fi trecut vreodată prin facultatea de medicină - la fel de greu este să compui o simfonie fără pregătire"
Trăim într-o lume oarecum penibilă, în care ne smulgem din mizeria ratelor lunare la bancă, din disperare, rutină şi muncă prin asemenea „poveştiri” bombastice, telenovele atent întocmite pentru un psihic distrus. La fel de ciudată ca lipsa evoluţiei maimuţelor în contemporaneitate e absenţa unei astfel de minuni în viaţa reală. În plus, la nivel individual, ceea ce şochează e absenţa din ce în ce mai clară a discreţiei. Triumfalismul e molipsitor. Lauda întrece cu mult realizarea, iar la orice nivel, se găseşte unul mai jos, un individ inferior faţă de care sunt erou.
Festivităţile întrec în ore munca, actorii sunt zeificaţi. Prin Biserici, Dumnezeu primeşte recunoştinţă de complezenţa locului şi nu se mai supără, în timp ce oameni aşteaptă recunoştinţă eternă…şi urlă. Orice maşină e o evoluţie vizibilă de la mersul pe jos, care injectează benzină în sângele proprietarului, făcându-l, după consum, din ce în ce mai „high”.
A trecut vremea simfoniilor compuse genial, printre ciocăniturile creditorilor, în umilinţă poate, cu recunoaştere veşnică…după moarte. Acum totul e genial în timpul vieţii, ciudat de rapid promovat, răsplătit, ideal. A apus măreţia discreţiei.
Cosmin Vlahopol - Majesty.ro
Revenind insa la falsa ta problema: 1. mor destui in mizerie si acum. 2. discretie nu inseamna anonimat. 3. satul global promoveaza rapid, insa nimic nu inlocuieste munca in forma ei bruta.
Prietene, povestile bombastice sunt create pentru cititorii de tabloide, prin taiere de continut si rotunjire de adevaruri. Cei care doresc apa, sa mearga la izvoare. Culpabilizarea succesului e la fel de defectuoasa ca adularea starurilor de carton.