Majesty

Eram la spălătorie. Vlăduţ se juca pe acolo. Vlăduţ e mic (deci îi plac lucrurile mici). Am fost oarecum şmecher şi l-am luat în braţe…Matizul meu era parcat lângă un BMW seria 7, ultimul model. L-am întrebat dacă îi place mai mult Matizul meu decât acel BMW superb. El s-a uitat nevinovat la mine şi mi-a trântit o lecţie: „Matizul acesta mic îl iubesc!”
Adică, nu se mai pune problema dacă îmi place sau nu.

Vlăduţ are câteva motive de bază extrem de simple pentru care iniţial s-a îndrăgostit de Matizul meu. Unul vi l-am mai spus: e mic, precum el. Poate astfel i se pare mai accesibil. Asemenea lui. Plecând de la asta, a fost convins că merită iubire.
Vlăduţ mi-a dat o palmă peste ochi. În ochii mei, oricând un BMW e mai frumos decât Matizul. Nicicând nu mă gândesc că am trecut de mult de stadiul de „plăcere”, de comparaţie, şi, deja ajuns la dragoste, e logic să aleg Matizul.
Palma am primit-o referitor la relaţia mea cu Dumnezeu. Referitor la munca mea. La prieteni. La soţie. Am privit cândva şi am găsit acel motiv esenţial, acel „îmi place”. Acum ar trebui să iubesc. Nu se mai pune problema unei noi analize, ci a investiţiei mele conform iubirii încolţite în minte, crescute în suflet.
Cel mai tare îmi e ruşine de faptul că Dumnezeu merită asta…Nu rămâne demodat, nu e niciodată luat pe dinainte de vreun model mai nou. E mereu updatat, El e infinit. În plus, a ştiut să se facă mic precum mine, pentru ca eu să Îl înţeleg. Asemenea mie. Dumnezeu merită iubit. Nu ar mai trebui să pierd vremea comparându-L, ci pentru tot ce este El, să Îl iubesc simplu, intens, renunţând.
Păcat că viaţa ne fură copilăria, când mecanismele sunt fireşti. Îmi place, e bun, iubesc. IUBESC! Te iubesc!
Meriţi să te iubesc? Deja Vlăduţ e mai bun ca mine. Iubirea care nu creşte nici măcar nu a început.

 

Cosmin Vlahopol - Majesty.ro