Majesty

Doi puşti apar de după colţ în faţa ei şi strigă cu armele îndreptate către cer, ei fiind mult prea mici: “Mâinile sus!” Ea se blochează şi chiar se sperie…Ei nu se aşteptau să aibă atâta succes cu pistoale de jucărie şi se opresc nedumeriţi… Aleargă apoi amândoi în stradă şi repetă plini de speranţă figura cu toţi trecătorii. Unii îi ocolesc plictisiţi, alţii îi ceartă blând, o doamnă în vârstă le face jocul şi se preface rănită…Eu stau în maşină şi îi privesc zâmbind. Soarele se joacă printre toţi, scăldându-i în căldura timidă a primelor după-amiezi de primăvară. E linişte.

Am fost în concediu într-un sătuc, printre dealuri cu pini şi iarbă prăfuită. Mai jos trăia marea, imensă în liniştea ei. Urcai de pe plajă, încet, abrupt uneori, pentru ca undeva, mai sus decât te aşteptai, să priveşti şi să vezi…Acel loc strângea în sine, ca o gaură neagră, toată neliniştea pământului şi te golea de orice reacţie. O mare de linişte intra în gânduri cu fiecare clipă petrecută acolo. Dealuri, castele vechi, plaja colorată, soarele leneş, marea cea mare, oameni în vacanţă, toate erau jos şi departe, topite într-un tablou pastelat, într-un film mut, într-un vânt uşor, într-o seară romantică, în mintea mea calmă. Se lasă seara, se aprind stelele, coboară luna, foşneşte marea, râd oamenii la mese, cântă tacâmurile, dar sus, un pic mai sus decât toate, e linişte.

Există un singur gând care trăieşte din plin, în toată imensitatea şi energia lui, chiar şi atunci când e linişte...„Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.”(Ţefania 3,17). 

Eu n-am vrut să-ţi spun nimic azi. Nu-i aşa că ai nevoie de puţină linişte?

Cosmin Vlahopol - Majesty.ro

Comments (5)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment