Majesty

Plecat de acasă undeva pe dealuri, în casa unor oameni buni, stăteam duminică seara şi mă bronzam la sobă. Nimic nu se compară cu acea căldură de lemne, cu o seară la ţară, unde animalele s-au culcat de pe la 5, de când a dat noaptea, iar liniştea vine de pe câmp şi pătrunde nestingherită până în mijlocul satului.
Din păcate, pe uliţe trec maşini, în casă ai internet şi televizor, iar DigiTV domneşte peste vreme. Aşa că civilizaţia câştigă putere de a istovi aromele fermecătoare ale trecutului. Oriunde te duci în ţara asta, fie cocioaba cât de cocioabă, rişti să te împiedici de un cablu, o antenă sau chiar o plasmă. Iar acestea nu pentru a şti când vine sfârşitul lumii, ci pentru uz intens.
Aşa m-am trezit duminică seara în grupul oamenilor buni, dorind să stau cu ei, deci implicit în faţa unui televizor. Ţin să menţionez că rareori mi se întâmplă aşa ceva; am ani de zile de când nu am mai stat câteva ore în şir supus emisiunilor, show-urilor, etc-urilor de pe micul ecran. Pe la ora 12 am capitulat, mai obosit psihic decât fusesem demult, traumatizat.
Un tânăr născut într-un sat nu aşază mai niciodată şcoala pe locul întâi. Munceşte cât este nevoie. Cât stă în faţa televizorului, asimilează fără să filtreze (ca oricare dintre noi, conform părerilor specialiştilor) ceea ce am privit şi eu câteva ore duminică seara: sentimente exploatate până la lacrimi pentru audienţă, glume proaste, femei care aşteaptă câte 4 să fie soţii ale unor fermieri, unele mai timide, altele gata de orice, vedete blonde dezgustător de sexy, regi rromi care învârt lumea pe degete, cam ca în realitate. Nimic nobil. Nimic frumos. Nimic util, în cele din urmă. Mai puţin decât uman, după părerea mea, dar poate că eu sunt prea sensibil.
Însă gândindu-mă la nimic mai mult…doar la tânărul din sat, care câteva ore pe zi îşi ia porţia de cultură şi de informaţie, momente când află cum se modelează lumea, cum arată dincolo de hotar, cum e la modă, cum e la oraş, cum e mişto şi original, cum e sexy şi cu bani, când creierul lui trăieşte, căci biblioteca din sat nu mai este şi sondajele arată că sunt 2 televizoare într-o gospodărie la ţară faţă de unul la oraş, deci când 40% din populaţia României se uită la televizor…se explică toate cele ce ne fac mândri de 1 decembrie.
Felicitări vouă, celor care faceţi programele TV! Felicitări celor care le selectează, adoră, urmăresc cu aviditate! Felicitări DigiTV pentru succesul în teritoriu! Celor care nu investesc în educaţie nici la oraş, darămite la ţară! Bisericii care educă! În final, celor care aleg Australia. La mulţi ani!

Cosmin Vlahopol - Majesty.ro