Majesty

by Edward Shillito

If we have never sought, we seek Thee now;
Thine eyes burn through the dark, our only stars;
We must have sight of thorn-pricks on Thy brow,
We must have Thee, O Jesus of the Scars.

The heavens frighten us; they are too calm;
In all the universe we have no place.
Our wounds are hurting us; where is the balm?
Lord Jesus, by Thy Scars, we claim Thy grace.

If, when the doors are shut, Thou drawest near,
Only reveal those hands, that side of Thine;
We know to-day what wounds are, have no fear,
Show us Thy Scars, we know the countersign.

The other gods were strong; but Thou wast weak;
They rode, but Thou didst stumble to a throne;
But to our wounds only God's wounds can speak,
And not a god has wounds, but Thou alone.

De nu Te-am căutat nicicând, acum ni-e dor.
Prin neguri, ochii Tăi raman drept stele,
Vrem să vedem cum spini sapă spre ele,
Să te avem, Isuse-al ranilor.

Ne sperie inaltul, e prea calm.
De locul nostru clar n-avem habar.
Sunt răni care aşteaptă un balsam,
Tu, Doamne-al ranilor, ne poartă har.

Când uşi ni se închid, aproape-Ţi stăm
Să ne arăţi ce ai în palme, doar atât.
Ştim astăzi rănile mai toţi ce sunt.
Şi urmelor putem un rost să dăm.

Alţi zei sunt tari; Tu, Doamne ai fost slab.
Când ei domneau, Tu n-ai ştiut trona…
Dar rănile din noi văd rana Ta
Niciun alt zeu să prindă răni n-a stat.