Joi Pe măsură ce investim momente ale vieţii, aceasta se împarte în categorii: ceea ce iubim şi ceea ce lăsăm deoparte sau facem fiindcă trebuie făcut. E cel puţin ciudat să spui la sfârşitul unei săptămâni că îţi iubeşti enorm copiii, dar nu ai stat cu ei decât foarte puţin. La fel se întâmplă cu toate; investiţia temporală aduce profit material sau spiritual, după caz.
Noi am vrea să investim foarte puţin, dar să avem profit maxim. În acelaşi timp, ne aşteptăm ca ceilalţi să investească nemăsurat în noi, pentru că asta ne face bine. De cele mai multe ori, pretindem profit fără a fi investit. Dar nu avem curaj să facem asta cu oamenii…ei sunt foarte aproape de noi, sunt la fel de lacomi precum noi şi taxează imediat pretenţiile fără acoperire. În schimb, Dumnezeu este somat să investească, fie că vrea, fie că nu. De fapt, chiar mai mult…fie că Îl cunosc, fie că mi-am luat timp să-I spun câteva vorbe vreodată, fie că mă interesează o relaţie reciprocă sau intenţionez să investesc similar. Fie că îmi pasă de ce vrea El, de condiţiile în care El poate investi. El trebuie să dea!
Problema ajunge până la distorsionarea imaginii lui Dumnezeu: pentru cei mai puţin duşi la Biserică,El este o Zână bună. Loto Prono permanent câştigător. Pentru cei care mai investesc uşor câte ceva în domeniu, un aparat cu fise. Bagi fisa, vine darul. În ambele cazuri, Dumnezeu este un concept.
Am fost mereu interesat să explic acuzele care I se aduc lui Dumnezeu după o tragedie: copii care mor în accident, părinţi care nu vor să mai audă de Dumnezeu. Până atunci, investiţia lor în Dumnezeu fusese minimă, aproape de zero, dar acum Dumnezeu era bun să Îi fie puse în cont tragediile. El era responsabil, dar faţă de cine? Ne cunoaştem de undeva? Da, e adevărat că El e bun, atotştiutor, dragoste, dar…ce legătură ai avut cu toate astea până acum?
Misionar plecat în junglă cu soţia, muncind enorm pentru binele băştinaşilor, îşi găseşte soţia ucisă şi devorată de ei. Un om care investise în Dumnezeu…se va dezice sau nu? Desigur, nu a fost uşor şi a trecut prin criza normală, dar s-a întors să o ia de la capăt în acelaşi mod. Cu Dumnezeu. El ar fi trebuit să fie cu atât mai dezamăgit, pentru că având în vedere investiţia, chiar nu merita asta. Şi totuşi el a trecut mai departe, iar cei care nu făcuseră nimic, s-au poticnit de tot.
Dumnezeu este fiinţă, nu concept. De aici începe frumuseţea. De aici începe relaţia, care poate trece peste un impas. Respectul. Dragostea. Înţelegerea. El simte.
El vrea să fie cunoscut aşa. Conceptele se ascund în El (El e dragoste, El e Adevărul), niciodată invers, El în spatele conceptelor.
Investiţia Lui e continuă. De la acest mod de a-L percepe poate începe a mea. Cei care investesc constant spun toţi că merită!
Cosmin Vlahopol - Majesty.ro
