Majesty

Eu sunt Cel ce sunt.
Nu contează altceva. Şi ce dacă omul nu vrea să creadă? Veşnicia existenţei lui nu va fi alterată nici măcar o clipă. El nu poate să nu fie, iar faptul că El este şi este tot e atât de normal, încât…Merele au căzut mereu din copac. Într-o zi, acest normal a fost numit lege, a fost demonstrat şi de atunci, cauza căderii merelor este gravitaţia. Merele şi-au văzut mereu de ale lor şi au căzut, mai cad şi-n ziua de azi, chiar dacă ar fi oameni care nu ar accepta legea gravitaţiei. Existenţa lui Dumnezeu e la fel de normală precum căderea merelor, indiferent dacă unii sau alţii şi-o asumă, demonstrează, însuşesc.

Una dintre „aluziile” la insuccesul divinităţii este…Evoluţionismul spune că am fost animale, dar am devenit mai buni, eventual oameni. Nu se mai întâmplă astăzi, sau cel puţin noi nu putem obiectiv analiza un întreg şir evolutiv pentru a mărturisi că se întâmplă, deşi e cel puţin ciudat că nu există nici măcar un exemplar la capăt de şir (să vedem omul străbătând prin maimuţă). Cel mai puternic argument împotriva acestor idei îl găsesc în comportamentul natural, firesc al omului de oriunde.

Animalele sunt pragmatice, instinctuale. Ceea ce fac este eficient. Rezultatele trebuie sa fie cuantificabile: goană – pradă, curte – împerechere, etc. Oamenii sunt sentimentali, neproductivi uneori, muncind inutil pentru a linişti o parte din ei care cere aşa ceva. Adică, cere…artă. Nimic nu poate evolua de la 0 la 1, nimic nu mă poate convinge că un animal ar putea ajunge ineficient de „amorul artei”.
 In Italia, prin Rimini, avid dupa arta locala, am dat total nepotrivit si intamplator peste o expozitie fotografica ce continea aspecte ale vietii in Tibet. Oameni cu piele groasa si zambete aspre. Pe langa asta, m-a frapat si ma frapeaza mereu că orice expunere a vietii obisnuite a oamenilor, a obiectelor comune ce servesc uneori celor mai josnice treburi, are valente consistente de expozitie de arta. In Tibet, in frigul nebun intetit de vantul necrutator, oamenii care isi cioplesc arcul sau isi scobesc lingura isi iau timp sa-i adauge o floare, o silueta, o undă de frumos colorat cu vopsele cautate prin cine stie ce plante care sunt inchegate cu stancile. Timpul de fabricare a unei linguri se dubleaza prin introducerea ei in uman, prin decorare. Umanul inseamna frumos. Kalos-kagatos (implicand astfel si moralitatea in sfera argumentelor pro-Dumnezeu). Frumosul e divin, pentru ca printre animale frumosul are acelasi gust cu al apei si acelasi miros cu al soarelui. Daca am fi venit de acolo, am fi aruncat cojile pe jos si nu pe tablouri, ne-am fi spalat in balti fara sa punem flori pe hartia igienica, am fi cotcodacit la nastere fara sa ne mai dam plozii la canto. Florarii nu ar vinde efemere iluzii, surogate sublime ale vorbelor care pălesc după o zi.
Cel mai josnic violator isi face freza atunci cand intra in camera de judecata. Dumnezeu nu poate fi uitat, imaginea Lui traieste in reflexul omului de a fi om, pentru ca omul este dupa felul Sau. Dupa chipul Sau. Dupa El…si nicicand inainte.

Cosmin Vlahopol - Majesty.ro