Majesty

Într-o zi, când nimic nu se mai poate face, o ultimă soluţie devine corectă, indiferent de ceea ce reprezintă în sine.
Germania are numeroşi cetăţeni care nu plătesc taxe la stat ( să nu se mai spună că doar la noi e lumea cea mai rea de pe glob). În plus, acolo chiar existând ceva câştiguri, neplata taxelor duce la sume serioase de economisit şi, implicit, la treaba pentru Elveţia.
Se estimează că 200 de miliarde de euro nedeclarati sunt tinuti de către nemţi in banci elvetiene, o parte din aceste fonduri fiind bani negri.
În anul 2008 intr-un caz similar, Germania a ajuns sa plateasca 5 milioane de euro unui hot din Liechtenstein, informaţiile furnizate de acesta aducand la buget 200 de milioane euro dupa prinderea a numerosi evazionisti. Cancelarul Angela Merkel si ministrul Finantelor, Wolfgang Schauble, au anuntat ca vor plati din nou unui hot 2,5 milioane de euro pentru a intra in posesia unui CD cu date furate privind 1500 de cetateni germani cu conturi la Banca HSBC din Geneva. Potentialii evazionisti fiscali germani risca inchisoarea, iar autoritatile germane le-au facut o ultima oferta de a se autodenunta urmand sa plateasca doar impozitele restante si amenda aferenta. Autoritatile elvetiene au luat foc pentru ca la mijloc este chiar existenta secretului bancar. Toni Brunner, seful Partidului Popular din Elvetia, spune ca masura Germaniei este o adevarata declaratie de razboi.
Asistăm la un act cel puţin ironic. Singura şansă de a face dreptate este să primeşti ajutor de la unul din tagma celor încriminaţi. Hoţul îţi poate aduce hoţii, iar banii plătiţi merită. El va trebui să mintă, să înşele, să sustragă, să calce o lege (într-adevăr, discutabilă), să fure, scopul final fiind dreptatea absolută, o măsură bogată de “aşa nu” în relaţie cu statul german care l-a plătit gras să “aşa da”. Cui pe cui se scoate şi hoţul pe hoţi prinde. Dar oare mijloacele nu contează?
Dumnezeu este fidel scopului declarat şi prin mijloacele folosite. Uzează de jertfă pentru a stârni dragostea. Pentru că atunci când finalitatea e nobilă, dar mijloacele de a o atinge nu, nobleţea se disipă. Germania retrăieşte cazul 2008 pentru că atunci mesajul indirect a fost: e bine să ştii să furi. Reuşeşte cine fură mai bine!
Într-o zi, când nimic nu se mai poate face, o ultimă soluţie ar fi ca măcar scopul luptei să rămână clar.

Cosmin Vlahopol - Majesty.ro