Joi Ea îmi spune că nu vede nici o diferenţă între topless şi 100% goală. De ce mai sus e altfel decât mai jos? Mie mi se părea totuşi că indecenţa are nişte niveluri. Până la a ajunge prea jos, parcurgi nişte etape.
Îmbrăcată pe alocuri, acoperind strategic. Mulat şi provocator. Decoltat. Topless. Nudism.
Nu toţi au curajul să facă plajă fără costum de baie, dar mulţi îţi vor spune că e perfect normal să fii provocator la o petrecere. E un fel de-a fi potrivit cu circumstanţele, încadrare în context. Apoi, nivelurile ne omoară. „Mai bine” este mulţumitor faţă de „foarte bun, perfect”. Suntem mai sus decât ceva jalnic, suntem în regulă.
Adevărata problemă este că am rămas „topless” la nivel de ideal. Nu ne raportăm la partea cea mai bună a dilemei, pozitivă, top, ci la cât de jos. Am renunţat să privim viaţa ca fiind abdicare de la 100%, ci realizare peste 0%.
„Bine că nu e goală!” „Măcar face sex numai în cadru unei relaţii stabile. Sau nu e homosexual...” Se poate şi mai rău.
Pentru cei care ştiu engleză, aş exprima astfel: suntem „topless” (fără partea de sus), adică „downful” (plini de jos-nicie). Însă de la ideal în jos, nu mai contează nimic. Treptele nedesăvârşirii sunt o iluzie pentru cei care au abdicat de la „the best”(cel mai bun). Găinile se bucură când se ridică uşor de la pământ, uitând că păsările au fost create să zboare...
Cosmin Vlahopol - Majesty.ro
