Majesty

I se spunea Tomas de Torquemada şi a condus Inchiziţia din Spania. Supranumit Domini Canes – Câinele Domnului, un om simplu, un ascet, şi-a dus la îndeplinire propria viziune asupra religiei, chiar dacă preţul plătit se măsoară în suferinţă şi moarte. Ale altora.
Totul a pornit de la bani, ca mai orice pe lume; războaiele şi cuceririle cereau aur şi religia a fost şi rămâne o modalitate de colectare. Nu intamplator atenţia monarhilor s-a îndreptat atunci către prosperii evrei, fie ei credincioşi iudaici sau conversos – evrei care renunţasera la iudaism in favoarea catolicismului.

Astfel, regele Ferdinand emite un edict prin care evreilor din Spania li se cerea să se converteasca la religia catolică sau să părăsească imediat ţara. Ca reacţie, mai mulţi reprezentanţi ai comunităţilor evreieşti fac o propunere tentantă cuplului regal: 30.000 de ducaţi, o sumă imensă la acea vreme, pentru anularea edictului. Este momentul în care istoria îşi schimbă cursul.
Tentat să accepte banii, Ferdinand rămâne insă fără cuvinte în faţa unei reacţii extrem de violente a lui Torquemada: „Iuda Iscarioteanul L-a vândut pe Iisus pentru 30 de arginţi. Voi vreţi să o faceţi pentru 30.000 de ducaţi. Cu un gest sfidător, Torquemada izbea crucifixul de masa aflată in fata tronului si părăsea camera ca o furtună. Într-un final, cuplul regal refuza oferta evreilor si dădea mână liberă Inchizitiei, iar în 1492, anul în care Columb pleca in temerara sa călătorie către America, era emis un alt edict prin care toţi evreii neconvertiţi sau care practicau iudaismul in secret (asa numiţii marranos) erau izgoniţi din Spania. Acesta a fost debutul Inchiziţiei, al torturilor nebune pentru cei care au îndrăznit să rămână.
Tomas de Torquemada a fost incoruptibil. Banii, politica, interesele au trecut inutil pe lângă dorinţa sa supremă de curăţie. Puţini sunt aşa astăzi. Majoritatea liderilor religioşi mimează idealul, dar în realitate trăiesc bine, în maşini decente, dacă nu dornici de câştig rapid din imobiliare, şterpelind cât pot timpul de muncă pentru a muri relaxaţi cum au şi trăit.
Există însă unii puri, precum “Câinele Domnului”, pe care nu îi scoţi din propriul mod de a vedea religia cu nimic. Ei sunt cei mai periculoşi, istoria spune că din unii ca aceştia s-a născut Inchiziţia. Au ochelari de cal, nimic nu e mai bun decât propria părere, sunt trimişi din cer, aleşi eventual să conducă ani întregi biserici, incoruptibili şi sfinţi, uitând esenţialul despre religia pe care o reprezintă: dragoste, ascultare reciprocă, sfat, slujire, modestie.
Dumnezeu nu are câini.

Cosmin Vlahopol - Majesty.ro

Comments (2)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment