Majesty

Fie că s-a ajuns pe lună sau că toată istoria a fost o simpatică farsă a Hollywood-ului, cuvintele lui Neil Armstrong rămân la fel de celebre: „Un pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire.” Este bine cunoscută disputa referitoare la varianta originală, în limba engleză, a acestor cuvinte: “That’s one small step for (a) man, one giant leap for mankind”, discuţia pornind de la acel (a), pe care adesea îl găsim scris între paranteze, deoarece pe înregistrarea făcută atunci nu este de găsit. Se pare totuşi că o analiză amănunţită a înregistrării, cu aparatură ultra-performantă, a făcut dovada unui “a” între vorbele lui Armstrong, existenţa acestui articol oferind mai multă logică afirmaţiei.
Totuşi, în cadrul unui interviu, Armstrong se întreabă şi, în acelaşi timp, îi întreabă pe jurnalişti: “ Chiar am făcut asta… Oare chiar am ratat primele cuvinte pe Lună?”.  Era, se pare, conştient de importanţa unui singur moment, de faptul că acele câteva clipe incredibil de unice merită marcate de perfecţiune. Iar el greşise…

Inconştient, credem pe de o parte că un moment este decisiv. Că există puterea unei clipe, ca şi cum puţine secunde pot marca viitorul infinit într-un mod hotărâtor. Dacă atunci va fi bine, în acel scurt timp, ceea ce urmează e altfel. Job-ul e obţinut de acele puţine minute din interviu. Dragoste la prima rapidă vedere. Noaptea dinaintea examenului. Directorul casei de discuri s-a decis în acele două minute cât am cântat în bar să îmi ofere un contract care mi-a adus începutul unei cariere de  milioane de dolari. Sună bine din puncul de vedere al unui show (iar noi privim viaţa prin această perspectivă televizată, crezând din ce în ce mai mult că aşa e ea): clipa în care viaţa s-a schimbat radical.
Însă atunci când ratezi acele puţine secunde, când întrebi, ca Neil Armstrong, cum ai putut greşi cuvintele de la aselenizare, îţi dai seama că nu e aşa. Ar fi bine şi din punct de vedere al economiei timpului să fie aşa…şi nu vreau să neg că « nu aduce anul ce aduce clipa ». Dar prefer să cred viaţa e o avalanşă în care moment după moment determină puterea următorului moment, care împrumută din calitatea celor precedente. Dacă nu eşti pregătit sau, mai bine zis, nu te-ai pregătit, s-ar putea să dai greş. Dacă meriţi, munca enormă poate părea dosită în spatele unui moment declanşator al răsplătirii, dar ea este acolo.
Mântuirea este şi ea o problemă de atitudine, adică de timp. Fiecare moment e decisiv, pentru că fiecare clipă arată ceea ce eşti şi vrei să fii. Fără…loteria unei clipe, fără “o dată salvat, pentru veci salvat”, fără magia unor momente pe care nu le trăieşti tu însuţi, ci pe care le înfăptuiesc alţii pentru tine dup ce mori. Mai simplu şi mai cinstit…ceea ce eşti, dovedit prin ceea ce faci.
Armstrong ar mai fi spus, înainte de a urca în naveta spaţială de pe tărâmul lunar, cuvintele: "Good luck, Mr Gorsky", adică „Succes, domnule Gorsky!” (asta are mai multe şanse să fie o glumă). Copil fiind, a auzit un vecin (domnul Gorsky) care îi promitea fiului său îndeplinirea unei anumite cereri atunci „când copilul vecinului va merge pe lună!”. Acum, domnul Gorsky trebuia să îşi îndeplinească promisiunea, de vreme ce copilul Armstrong păşea pe lună, aşadar avea nevoie de succes.
    
    Momentele când promisiunile devin realitate ascund trudă imensă. În cazul d-lui Gorsky, a lui Neil Armstrong. În cazul mântuirii, a lui Isus Hristos, care a murit pentru noi. În cele din urmă, în cazul vieţii mele şi a tale, truda mea şi a ta de a ajunge unde vrem, de a nu mânca litere în momente cheie. Poate de (a)selenizare.
Succes!

 

Cosmin Vlahopol - Majesty.ro