Joi Aseara, desi eram obosit si transpirat, rosiile pentru suc se stricau si banii nu ne dadeau afara din casa, mi-am luat sotia si am iesit in parc.
Deja ziua e mai mica, atunci cand am ajuns, se intuneca. Dupa cativa pasi, ne-am asezat la o masa, cu o lumanare intre noi. Am mancat ceva, nu foarte scump. Am ras.
Mi-am dat seama, cand am vazut noaptea si frunzele de castan uscate, ca a mai trecut o vara pe langa mine. Iar eu am alergat, ca mereu, dupa atat de multe alte lucruri in loc sa stiu sa pretuiesc caldura, hainele subtiri, scaldatul, plimbarile romantice pe seara, salatele de fructe sau legume proaspete, adica vara, cu toata splendoarea ei.
Vara se traieste mai usor si se iubeste mai frumos.
Vara se munceste mai greu. Si totusi, am pus capul in pamant si am reusit sa nu renunt. Am muncit.
Aseara, in acea liniste, de mana cu ea, m-am hotarat. Voi pleca o saptamana. Trebuie sa plec o saptamana. Am nevoie sa ma opresc. La fel cum a trecut aceasta vara, se trec atat de multe. Pacea unor clipe departe de civilizatie, avand in simturi doar natura. Linistea dintre mine si Dumnezeu. Tandretea pentru ea, fara de graba, cu dragoste.
E bine sa stim sa gasim atingerea cerului in tot ce ne inconjoara, iar atunci cand am aflat-o, sa ne putem opri in admiratie. Daca ne imunizam la asa ceva, ne dezumanizam.
Cosmin Vlahopol - Majesty.ro
