Printre deliciile concediului, în ceea ce mă priveşte, se numără clipele dedicate cititului. Am luat cu mine viaţa pictorului Van Gogh, aşa cum a simţit să o redea Irving Stone în romanul Bucuria vieţii. După puţine cărţi m-am simţit mai trist. Un om care a petrecut aproape toate zilele vieţii sale pictând nevrotic, sălbatic, puternic, împotriva a orice (chiar şi a neîmplinirii ca pictor, căci nu a vândut decât un singur tablou) şi în cele din urmă, împotriva sa însuşi.

Ea îmi spune că nu vede nici o diferenţă între topless şi 100% goală. De ce mai sus e altfel decât mai jos? Mie mi se părea totuşi că indecenţa are nişte niveluri. Până la a ajunge prea jos, parcurgi nişte etape.
Îmbrăcată pe alocuri, acoperind strategic. Mulat şi provocator. Decoltat. Topless. Nudism.

Între porumbi, o sacoşă care se mişca. Lucru rar…a luat-o şi a deschis-o cu nesaţ. În ea, doi bulgări de viaţă, căţeluşi care încă nu făcuseră ochi, de care Omul a vrut să se descotorosească. Găsise varianta perfectă: i-a pus într-o sacoşă bine legată, astfel încât aerul să se termine şi a aruncat-o cât acolo. Fără regrete, fără eleganţă, brutal şi câinos.

I se spunea Tomas de Torquemada şi a condus Inchiziţia din Spania. Supranumit Domini Canes – Câinele Domnului, un om simplu, un ascet, şi-a dus la îndeplinire propria viziune asupra religiei, chiar dacă preţul plătit se măsoară în suferinţă şi moarte. Ale altora.
Totul a pornit de la bani, ca mai orice pe lume; războaiele şi cuceririle cereau aur şi religia a fost şi rămâne o modalitate de colectare. Nu intamplator atenţia monarhilor s-a îndreptat atunci către prosperii evrei, fie ei credincioşi iudaici sau conversos – evrei care renunţasera la iudaism in favoarea catolicismului.

Aseara, desi eram obosit si transpirat, rosiile pentru suc se stricau si banii nu ne dadeau afara din casa, mi-am luat sotia si am iesit in parc.
Deja ziua e mai mica, atunci cand am ajuns, se intuneca. Dupa cativa pasi, ne-am asezat la o masa, cu o lumanare intre noi. Am mancat ceva, nu foarte scump. Am ras.