Plecat de acasă undeva pe dealuri, în casa unor oameni buni, stăteam duminică seara şi mă bronzam la sobă. Nimic nu se compară cu acea căldură de lemne, cu o seară la ţară, unde animalele s-au culcat de pe la 5, de când a dat noaptea, iar liniştea vine de pe câmp şi pătrunde nestingherită până în mijlocul satului.
Din păcate, pe uliţe trec maşini, în casă ai internet şi televizor, iar DigiTV domneşte peste vreme. Aşa că civilizaţia câştigă putere de a istovi aromele fermecătoare ale trecutului. Oriunde te duci în ţara asta, fie cocioaba cât de cocioabă, rişti să te împiedici de un cablu, o antenă sau chiar o plasmă. Iar acestea nu pentru a şti când vine sfârşitul lumii, ci pentru uz intens.

Nu e nimic pe lumea asta mai înfiorător decât să fii convins prin dragoste. Când vezi că nu meriţi, dar totuşi primeşti un dar special, eşti anulat din toate punctele de vedere. Nu ai nici un curaj să îţi exerciţi ego-ul, mândria. Îţi pare rău pentru tot ceea ce nu ai reuşit. Vrei subit să faci ceva. Iar toate acestea discret, fără vorbe şi ceartă, dar puternic, şocant. Ca o răpire.

După Revoluţie, m-am simţit ciudat să pot alege. Poate chiar mai târziu puţin…nu doar o gumă roz, în formă de ţigară, ci atâtea altele. Nu doar o ciocolată cu alune, cu un ursuleţ pe ambalaj, şi aceea adusă pe ascuns de la unguri, ci diverse. Uneori simt că am rămas cu un handicap de atunci: într-un mall mă simt stingher, agasat de forme, culori, preţuri, varietate. Nu mai filtrează nimeni nimic pentru mine, totul mi se deschide cu tendinţă spre plus infinit, iar eu sunt lăsat să decid.

by Edward Shillito

If we have never sought, we seek Thee now;
Thine eyes burn through the dark, our only stars;
We must have sight of thorn-pricks on Thy brow,
We must have Thee, O Jesus of the Scars.

Sunt câţiva dintre noi care îşi asumă responsabilitatea verdictului final. E greu să spui astăzi că ai dreptate. Totul e relativ. Mi-e milă de cei care ţipă mai tare ca cei care îi contrazic, de cei care se impun cu forţa; aleargă pe mlaştină. Mai mult, există tentative de vizionari care simt că despică lumea ca pe o portocală şi ţintesc direct la miez. Ei îţi spun fără să ezite ce mişcă lumea. Care e problema. Iniţiative de genul documentarelor Zeitgeist sunt mostre de asemenea verdicte: conspiraţie care conduce din umbră lumea. Mai actual, vezi cazul gripei porcine şi pliantele care circulă liber pe internet cu ameninţări clare: nu te vaccina, că ajungi mai bolnav.