Camerele National Geographic au surprins un pui de leopard din momentul în care începuse atacul asupra unei femele babuin şi până la deznodământ.... Bine pregătită, felina a avut succes şi a sfâşiat prada rapid, înainte de orice eventual strigăt de ajutor sau ripostă. În timp ce o trăgea grăbit către înălţime, pentru a o savura singură, a observat ceva care a întrerupt cursul firesc al evenimentelor: din blana femelei babuin moartă s-a rostogolit un pui speriat, ciufulit, abia născut.

Am scris tot şi am şters de mai multe ori ca niciodată. Mi-e frică să nu jignesc.
Românii au cheltuit 777 milioane de euro de sărbători. Şocant!
Da, şi cantitatea banilor e uimitoare pentru ţara asta săracă, în care am învăţat rapid să ne plângem de „criză”. Dar ceea ce mă lasă mut e altceva.

Vineri seara, în timp ce conduceam spre casă, la o trecere pietoni două maşini oprite cam brusc, una lângă alta. Şoferul BMW-ului, înalt, bine făcut, urla la cel din Opel cu toată puterea: Te omor! Pesemne că era foarte nervos, deoarece a plecat de lângă Opel încercând parcă să treacă peste, a trântit portiera atât de tare încât mie mi s-a părut că a devenit brusc de nedeschis, închegată, lipită...Dar s-a întors şi a redeschis-o, sărind direct către faţa şoferului mic şi speriat din maşina vinovată.

Nu e adevărat că trebuie să fii 100% transparent, adică să emiţi spre exterior tot ceea ce ţi-a trecut prin cap. Din păcate, ne trec prea multe pe acolo să le mai putem expune publicului larg sau chiar celor care le stârnesc. Facem prea multe prostii, de care ne e ruşine chiar nouă când le realizăm, darămite să le mai înşirăm în târg.
Nu afirm acestea decât dintr-o raţiune clară : protejarea ascultătorului. Un soi de drag de om. La un anumit nivel, o doză de bun-simţ.

Plecat de acasă undeva pe dealuri, în casa unor oameni buni, stăteam duminică seara şi mă bronzam la sobă. Nimic nu se compară cu acea căldură de lemne, cu o seară la ţară, unde animalele s-au culcat de pe la 5, de când a dat noaptea, iar liniştea vine de pe câmp şi pătrunde nestingherită până în mijlocul satului.
Din păcate, pe uliţe trec maşini, în casă ai internet şi televizor, iar DigiTV domneşte peste vreme. Aşa că civilizaţia câştigă putere de a istovi aromele fermecătoare ale trecutului. Oriunde te duci în ţara asta, fie cocioaba cât de cocioabă, rişti să te împiedici de un cablu, o antenă sau chiar o plasmă. Iar acestea nu pentru a şti când vine sfârşitul lumii, ci pentru uz intens.