Când mă apuc să scriu, pe undeva îi înţeleg pe dadaişti...îşi aruncau la întâmplare cuvintele în loteria artei şi era treaba ta să găseşti sensul.
Lumea trecuse prin curente artistice care mai de care mai sofisticate, raportate unul la altul, îmbunătăţind, progresând până ce s-a scârbit şi a stabilit că nu mai programează nimic în domeniu. Dadaismul a fost punctul maxim al dezordinii; şi chiar atunci pentru a funcţiona, au avut nevoie de un element al ordinii. O regulă.

Joi








