Sicriul
Cartea Genezei începe cu descrierea creaţiunii, a vieţii, şi se încheie complet diferit. Ultimele cuvinte ale cărţii sunt: „un sicriu în Egipt”.
Înainte de a muri, la vârsta de 110 ani, după ce şi-i petrecuse pe ultimii nouăzeci şi trei în ţara piramidelor, Iosif a lăsat fraţilor săi porunca să nu fie înmormântat acolo. A dorit ca, atunci când Dumnezeu îi va cerceta şi va ridica bariera înstrăinării, să i se ducă trupul în Canaan. Astfel urma să nu fie închis ermetic între lespezile unei piramide, ci îmbălsămat şi pus într-un sicriu, aşteptând ziua întoarcerii acasă. Timp de sute de ani amvonul acestui sicriu le-a predicat evreilor că sunt trecători şi că există făgăduinţa întoarcerii acasă.
Mai târziu, când Moise a dat semnalul înapoierii în Canaan, a luat cu el şi oasele lui Iosif (Ex. 13:19). De la Sinai, două sicrie au însoţit călătoria poporului spre Canaan: Sicriul lui Iosif şi sicriul (chivotul – originalul folosind acelaşi cuvânt) în care erau aşezate tablele legii. Privind la ele, oamenii se puteau gândi la Legea lui Dumnezeu şi la omul care a împlinit-o cel mai bine. Ce predică au putut vedea oamenii aceia! La ce te-ai fi gândit dacă erai în convoi, privind?
Sicriaşul
Dumnezeu îşi înmormântează slujitorii dar nu şi programul, pentru că acesta nu este înrolat în contingentul existenţei oamenilor. Geneza 50 este sfârşitul cărţii dar nu şi al Bibliei. Urmează Exodul şi alte 64 de cărţi. Geneza se sfârşeşte cu „un sicriu în Egipt” dar începe Exodul cu sicriaşul de pe Nil (Ex.2:3), în care Moise călătoreşte condus de providenţa divină.
Când Dumnezeu doreşte să schimbe istoria nu porneşte la război ci, aproape întotdeauna, începe cu naşterea unui copil. Probabil acest lucru şi L-a propus şi atunci când te-ai născut tu. Te-ai gândit vreodată la aceasta? În 1809 Napoleon şi-a propus să schimbe istoria purtând patru războaie cu Austria care invadase Bavaria. Se pare că nu a reuşit să schimbe mare lucru. Într- una din bătălii a fost învins. În 1809 se naşte însă Abraham Lincoln, Luis Braille, Felix Mendelson Bartholdy iar cu ei, istoria a fost alta. Tot la fel de adevărat este că în 1809 s-a născut şi unul, de-i zice Charles Darwin. Şi cu el istoria a fost ... diferită. Te mai întreb: cine s-a mai născut în anul în care tu ai venit la viaţă şi în ce contingent te-ai înrolat?
Moise, omul din sicriaş, trăieşte împlinirea făgăduinţei până la distanţa de o privire. Iar sicriul lui nu se afla nici în Egipt, nici în pustiu, nici măcar în Canaan. Pentru el, solia trecerii din viaţă la moarte a devenit solia trecerii din moarte la viaţă. Domnul l-a înviat. Avea nevoie de el ca într-o zi să i se arate lui Isus pe Muntele schimbării la faţă.
Ieslea
Îţi sună cunoscut?: „când Dumnezeu doreşte să schimbe istoria, nu porneşte la război ci începe cu naşterea unui copil”. O dată cu ieslea, istoria lumii avea să se împartă în două: Înainte de Hristos şi După Hristos. La fel se poate întâmpla şi cu istoria vieţii tale. Dacă experienţa trecută poate fi socotită înainte de iesle, merită să o cunoşti pe cea de după iesle. Pentru aceasta ai nevoie de o întâlnire cu Hristos.
Iosif a fost îmbălsămat, Moise a fost înviat dar Isus, păşind din jumătaea de sicriu în care S-a nascut a călcat pe moarte, omorând-o şi a plecat în atelierul de tâmplărie al cerului să construiască locaşurile făgăduinţei pentru ca tu să poţi locui acolo veşnic.
Remus Soare - Majesty.ro

written by Cornel, 22 noiembrie, 2008
written by nelu57, 22 noiembrie, 2008
written by Gianina P, 22 noiembrie, 2008
written by Ilie Tisbitu', 23 noiembrie, 2008

Sambata 








