Majesty

Între tăierea ramurilor de palmier pentru intrarea în Ierusalim şi a crengilor de spini pentru izgonirea din aceeaşi cetate, omenirea a păşit cu Isus în sfânta sfintelor istoriei lumii. Hristos se îndrepta spre altar. De mii de ani simbolul mielului jungiat în aşteptarea  Răscumpărătorului divin irigase întreaga gândire teologică a poporului.

Scump era preţul pentru păcat şi scump înaintea ochilor ar fi trebuit să fie Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Cu toate acestea, Isus avea să constate la intrarea Sa în templu cât de ieftine Îi erau Persoana şi jertfa: „Cine este acesta?” se întreba fiecare (Mat. 21:10), necunoscând vremea cercetării. După câteva zile, preţul de treizeci de arginţi cu care Iuda Îl vânduse, consfinţea puţina scumpătate cu care era valorat. Şi, în timp ce Îl ieftiniseră pe Isus, scumpiseră foarte mult preţul mieilor şi porumbeilor de jertfă care se vindeau în curtea neamurilor de la Templu. Ieftineau jertfa lui Dumnezeu în folosul lumii în timp ce scumpeau simbolurile vremelnice în beneficiul unui profit personal. Această bişniţă religioasă trebuie să Îl fi tulburat foarte mult pe Isus de a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei. Se întâmplă şi astăzi ca Evanghelia şi Hristos să fie ieftinite pentru profitul ideilor personale. Porumbei teologici ies pe gură la un preţ foarte costisitor în timp ce Isus este dezbrăcat de haine iar  Duhul Sfânt este exilat din casă Lui. Venitul la închinare seamănă de multe ori cu adunătura din curtea neamurilor. Isus vrea să preţuim valoare infinită a jertfei Sale chiar dacă pe noi nu ne-a costat nimic. El aşteaptă să răsturnăm anumite tarabe ale păcatului şi scaune ale batjocorii. Ne avertizează încă o dată că trebuie să curăţim templul până când judecata lui Dumnezeu nu îl va curăţi ea însăşi – de noi.

 

Remus Soare - Majesty.ro