Majesty

Domnul Isus, ca tâmplar, trebuie să fi îndrăgit foarte mult ilustraţia-îndemn: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău. Sau cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău” şi când colo tu ai o bârnă într-al tău” (Matei 7: 3,4). Acest îndemn face parte din finalul predicii de pe munte.

    Din gradina Eden transmitem din neam în neam boala blamării. A devenit cultura în care trăim. Fiecare blamează pe fiecare pentru ceva. Întotdeauna altul e vinovat de ceea ce se întâmplă rău. Critica este probabil păcatul cel mai răspândit între creştini. E o pasiune pe care ne-o îngăduim fără a avea prea mult simţământul de vinovăţie întrucât o exercităm în ambalaje atent deghizate. De cele mai multe ori ia forma preocupării pentru binele „lucrării”. Alteori ia forma exprimării interesului pentru binele  personal al celui pe care îl punem la index. În aceeaşi rostire putem să ne rugăm pentru el şi totodată să-l criticăm ca la carte. Ce ziceţi de o rugăciune de felul: „ … Şi te mai rugăm, Doamne, să ai grijă de pastorul nostru. Ajută-l Tu să capete mai multă experienţă şi înţelepciune şi dă-i pricepere ca să poată înţelege timpului pe care îl trăim. Nu-l lăsa pradă descurajărilor. Pune în el dorinţă de studiu şi ajută-l să primească darul rugăciunii şi încurajării. Şi mai presus de toate fă-l să înţeleagă că noi îl iubim şi îl vom sprijini dacă vreodată ne-o va cere! Amin! Amin!”. Poţi acuza de rea intenţie pe cineva care se roagă pentru pastorul lui? Şi cu toate acestea i-a dat de înţeles că ar cam trebui să se mute. Nu ştiu dacă vreo astfel de rugăciune a fost rostită vreodată dar am constatat că există actori care se joacă pe scena bisericii cu lucrurile sfinte.
    Unii folosesc dreptatea ca unică măsură pentru judecata altora, în timp ce pentru ei, când sunt judecaţi, cer „o îndoită măsură” de milă. Foarte rar ne scanăm pe noi înşine cu aceeaşi minuţiozitate cu care îi trecem pe alţii prin aparatul cu raze X al criticii şi cărpănoşeniei noastre. Radarul acesta cu care căutăm greşelile altora aduce însă foarte mari prejudicii asupra utilizatorului. Cu cât nu încetăm să-i judecăm pe alţii, cu atât devine mai dificilă slujba de a ne judeca pe noi înşine, aşa cum ne-a cerut Isus. Dar viaţa are multe căi de a ne trimite ecoul înapoi. Când îţi construieşti o reputaţie de căutător de greşeli vei vedea că acesta va fi modul în care alţii se vor ocupa de tine. Critica are efect de bumerang. Această condiţie a minţii se întoarce spre tine distrugându-ţi sufletul.
    Isus ne învaţă să cultivăm un spirit necritic, să nu ne aşezăm pe scaunul superiorului, să încetăm de a mai fi trestie de măsurat pentru alţii. Dumnezeu nu ne judecă ca şi cum am fi în iad ci prin minunatele merite ale ispăşirii lui Hristos. Duhul Sfânt ştie să judece fără să rănească şi fără să facă vânătăi.

 

Remus Soare - Majesty.ro